VIDEO: Şcoala nr. 4 Pucioasa, singura din ţară care poartă numele prinţesei Elena Donici Cantacuzino 

Momente speciale la Şcoala Nr. 4 „Elena Donici Cantacuzino” din oraşul Pucioasa, judeţul Dâmboviţa! Sunt 19 ani de când această unitate de învăţământ a devenit singura din România care poartă numele prinţesei Elena Cantacuzino (Donici, prin căsătorie), iar astăzi, în sfârşit, s-a dat Cezarului ce este al Cezarului, după cum s-a exprimat directoarea Claudia Ionescu, dezvelindu-se un bust al acestei femei extraordinare, care a influenţat destinele a numeroşi copii din Pucioasa. Forţată de comunişti să locuiască în această parte de ţară, prinţesa Elena Donici Cantacuzino le-a deschis drumul spre lumea civilizată, învăţându-i limbile engleză şi franceză.

La ceremonia de astăzi, câţiva dintre foştii elevi, acum profesori de limbi străine, au povestit cu drag episoade inedite din perioada când au luat lecţii în mansarda de pe strada Libertăţii în care a locuit Elena Donici Cantacuzino. Şi-au amintit, cu lacrimi în ochi, cu cât calm le preda prinţesa, cât de elegantă era, cât preţ punea pe educaţie, despre care le spunea că este cel mai important lucru al vieţii… Cei care nu au putut fi de faţă au transmis mesaje scrise, la fel de emoţionate.

„Într-o societate închisă și într-o perioadă în care în școli se studia limba rusă, am avut sansa să învăț engleza de la doamna Donici, cum îi spuneam noi. Împreună cu sora sa, prințesa Bălașa Cantacuzino, fusese alungată de comuniști din conacul lor din Băleni (Galați) și avea domiciliu forțat în Pucioasa. Locuia într-o singură cameră, la etajul modest al unei case de pe strada Libertății (!) și, pentru a se întreține, dădea lecții de engleză și franceză unor copii din oraș, care aveau înclinație pentru limbi străine.

De la 10 ani și până când am terminat liceul am mers la doamna Donici de două ori pe săptămână, pentru o oră de franceză și una de engleză și povești despre trecut, artă, literatură, călătorii, noblețe, morală, etică, eleganță și multe altele. Mai târziu, am devenit studentă a Facultății de Limbi Străine din Universitatea București, am absolvit-o în 1981 și m-am întors în Pucioasa ca profesoară de limba engleză.

Când am devenit directoarea Școlii nr. 4, în semn de respect și recunoștință pentru cea care a marcat destinul multor tineri din oraș, am dat școlii numele de Elena Donici Cantacuzino și am introdus un curs opțional care dădea ocazia copiilor să afle cine a fost această doamnă, să meargă în comunitate să vorbească cu persoane care au cunoscut-o și să învețe astfel ce pot să însemne demnitatea, tăria și puterea de a face față încercărilor vieții. Putere care, în cele mai multe cazuri, dacă nu în toate, vine din educația primită. Eu am învățat asta pentru prima oară de la doamna Donici, care mi-a spus următoarele: pe noi, părinții și guvernantele ne-au învățat să trăim astfel încât să nu fim dependente de bogăție, pentru că în viață azi poți avea bani și averi, dar mâine, nu”, a scris prof. Anca Tîrcă – fost director al Şcolii nr. 4 „Elena Donici Cantacuzino” Pucioasa.

Prinţesa le-a predat locuitorilor din Pucioasa o adevărată lecţie de modestie şi patriotism, îşi amintesc şi cei din familia Rădulescu, în mansarda cărora au locuit Elena Donici Cantacuzino şi soţul său – Constantin, nepotul marelui fabulist Alexandru Donici.

„Doamna Donici era bună, era dreaptă, era politicoasă. A făcut războiul ca soră de caritate. Ne povestea câte păţea când trebuia să facă amputări… A făcut de toate. A muncit cu ziua. Domnul Donici stropea la pomi prin oraşul Pucioasa, pentru că nu aveau de niciunele. Nu aveau o cratiţă, nu aveau un dulap. Au venit fără absolut nimic. Cel mai tare a durut-o sufletul când biblioteca pe care o iubea şi care era vastă a fost arsă. Comuniştii au făcut o groapă mare în curte şi i-au dat foc. Conacul de la Băleni-Galaţi a fost ani de zile crescătorie de păsări. După atâta timp, parchetul era totuşi intact. Vorba dumneaei era aşa: fiţi buni, fiţi politicoşi, pentru că politeţea este singurul lucru care nu costă niciun ban. Cei care am cunoscut-o suntem privilegiaţi”.

A mai povestit doamna Rădulescu un moment care arată clar cât de mult i-a iubit Elena Donici Cantacuzino pe elevii săi din Pucioasa. După ridicarea domiciliului forţat, comunitatea din Băleni, judeţul Galaţi, i-a cerut prinţesei să se întoarcă acasă. Le-a răspuns oamenilor, punându-le o întrebare: „Ce vor face copiii mei de la Pucioasa”?

Evenimentul omagial organizat astăzi la Şcoala nr. 4 „Elena Donici Cantacuzino” Pucioasa a fost posibil prin implicarea administraţiei publice locale. Primarul Constantin Emilian Ana a precizat că, din punctul său de vedere, este vorba de normalitate.

„Poate că trebuia de mult timp să se facă acest gest. Valorile reale transmise de doamna Donici au fost duse mai departe. Eu vin de la Şcoala nr. 1 şi întotdeauna am «râvnit» la modul în care profesorii de aici i-au tratat pe elevi, la modul în care s-au aplecat asupra culturii europene, la felul în care s-au dedicat copiilor. Administraţia locală va fi permanent alături de dumneavoastră. Sunt sigur că acest nume vă obligă foarte mult şi că veţi duce educaţia la acelaşi nivel ca doamna Elena Donici Cantacuzino”, a spus primarul Constantin Emilian Ana.

Edilul a venit şi cu propunerea de a merge, elevi, profesori, părinţi şi reprezentanţi ai administraţiei locale, în comuna Băleni, judeţul Galaţi, pentru a îngriji cavoul familiei Cantacuzino, aflat într-o stare avansată de degradare, într-un gest de recunoştinţă faţă de prinţesa Elena Donici Cantacuzino, parte a istoriei oraşului Pucioasa. Ideea a fost primită cu entuziasm şi, cu siguranţă, va fi pusă în practică anul acesta.

Inspectorul şcolar general Sorin Ion s-a adresat în special copiilor, cărora le-a explicat că numele unei şcoli înseamnă mult mai mult decât o inscripţie pe o pancartă.

„Dacă vrem să avem un viitor frumos, trebuie să ne cunoaştem istoria, în primul rând pe cea locală. Dragi elevi, trebuie să fiţi mândri pentru că reprezentaţi această şcoală, acest nume. Nu în ultimul rând, trebuie să fiţi mândri că sunteţi de la Pucioasa. Şcoala Elena Donici Cantacuzino este un brand la nivelul judeţului Dâmboviţa şi ne mândrim în fiecare an cu rezultatele pe care le obţineţi”.

Bustul Elenei Donici Cantacuzino dezvelit astăzi la şcoala care-i poartă numele a fost realizat de sculptorul Dimitriu Giulian şi donat Primăriei Pucioasa de cumnatul acestuia, inginerul Marius Iacob.

Elena Donici Cantacuzino s-a născut în 1900, în comuna Băleni, judeţul Galaţi. A făcut parte din a 26-a generaţie a familiei Cantacuzino. A avut o singură fiică, Inna, care a murit departe de părinţi, în Franţa, și o soră, Marie Blanche “Bălaşa”. Elena Donici Cantacuzino a trăit până la vârsta de 83 de ani, dând lecţii de franceză şi de engleză copiilor din Pucioasa, deşi nu a fost niciodată profesoară. Iată cum le-a descris scriitorul englez Sir Patrick Leigh Fermor pe cele două prinţese Cantacuzino: Elena şi Marie Blache.

”Cu școli făcute în Franța și Anglia și ieșite peste tot în lume, erau bune, frumoase, curajoase, talentate, pline de imaginație, iubitoare de literatură și artă, generoase, amuzante, neconvenționale. Toată lumea le iubea și eu am făcut la fel”…

VIDEO