PROPUNERE: Primarii de la sate cer să se înfiinţeze adăposturi judeţene pentru câinii fără stăpân 

Edilii prezenţi, marţi – 10 februarie, la şedinţa filialei Dâmboviţa a Asociaţiei Comunelor din România au luat în discuţie, pentru prima dată la acest nivel, fenomenul câini fără stăpân. Subiectul a fost până acum ocolit, pe considerentul că probleme sunt numai în mediul urban. În realitate, satul românesc a constituit dintotdeauna o sursă inepuizabilă pentru înmulţirea necontrolată a câinilor.

Astăzi, primarii din mediul rural s-au recunoscut învinşi, spunând că nici măcar nu ştiu „de unde să apuce” legea privind gestionarea câinilor fără stăpân, darămite să se achite de obligaţiile care le revin potrivit acestui act normativ. Prin urmare, au cerut să se modifice legea şi să se prevadă înfiinţarea unor adăposturi judeţene, depozite cum greşit se exprimau aleşii de comună, iar unităţile administrativ-teritoriale să plătească pentru prinderea şi întreţinerea câinilor.

Prezent la întâlnirea Asociaţiei Comunelor din România – Filiala Dâmboviţa, deputatul Florin Popescu a avansat ideea de a se institui o taxă de 1 leu/familie, bani care să meargă către serviciile publice judeţene de ecarisaj, şi le-a cerut primarilor să se pronunţe cu privire la o astfel de soluţie. De asemenea, le-a mai recomandat edililor să caute un model din afară şi să-l aplice în România. Cât mai repede!

În final, s-a convenit, într-un stil totalmente heirupist, să se propună înfiinţarea unui departament special, în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Salubritate, care să se ocupe de gestionarea câinilor fără stăpân din judeţul Dâmboviţa. Aşa, fără nicio analiză în profunzime, ca şi cum câinii ar putea fi ridicaţi din poarta fiecărui dâmboviţean şi duşi la o groapă de gunoi ca şi deşeurile menajere!

Aşadar, se persistă în greşeală, în sensul că primarii îşi fac probleme că nu au resurse să înfiinţeze servicii proprii de ecarisaj şi să construiască adăposturi pentru câinii fără stăpân, dar nu iau în discuţie adoptarea unei măsuri prin care să se oprească înmulţirea necontrolată. Nici după atâţia ani nu s-a înţeles că răspunsul se numeşte sterilizare în masă. Gratuit, că altfel nu rezolvăm nimic! Veniturile populaţiei sunt prea mici pentru ca românul să-şi permită să scoată bani din buzunar pentru sterilizarea câinilor. Prin urmare, va prefera să ia puii şi să-i abandoneze pe unde apucă. La marginea drumului, în păduri sau în marile oraşe. Şi, tot aşa, an de an…