Guvern de… „strânsură” ?!?
Fără să cad în păcatul de a dori să pun in discuţie capacităţile personale ale domnului Cioloş, premierul de azi, ori propria sa experienţă la nivel (agricol) înalt, mă văd nevoit să mă fac ecoul acelora – din ce in ce mai numeroşi – care îşi pun în modul cel mai legitim întrebarea firească de a şti „dacă” ocuparea funcţiilor ministeriale n-a fost cumva rodul pădureţ al vreunui „diktat” luxemburghezo-berlinez, al luptelor politice intestine de pe malurile Dâmboviţei ori al celor două, laolaltă.
Mulţi consideră ori constată că Ţara nu este propriu-zis „guvernată”, ci doar „condusă” de către un guvern – în parte, cel puţin – de „strânsură”, constituit cum-necum, ad-hoc şi pro causa, din aşa-zişi… „tehnocraţi”! Au dreptate primii ori vocile lor nu sunt decât „cârtelile” obişnuite ale celor „veşnic nemulţumiţi”, aşa după cum afirmă, vexaţi, mortificaţi, ai Puterii corifei? Pentru a avea mai multe şanse de a ne apropia de adevăr, să încercăm să facem o simplă comparaţie – nicidecum exhaustivă – retrospectivă.
Oare ce fel de ministru al Sănătăţii ar fi fost (ferească Sfinţii) pretendentul june prim – reclamă la chiloţi – retras intempestiv, peste noapte, mulţumită dezvăluirilor din mass-media? Mare, imens noroc cu jurnaliştii! Care este însă situaţia succesorului său, care a afirmat cu candoare – în plină dramă a copiilor morţi ori grav bolnavi! – că „îşi asumă” lipsa de comunicare – dar nu si-a asumat-o în nici un fel – şi că „nici el” nu este „perfect”, lăsând stupefiată o întreagă naţiune care – în opinia singulară a respectivului actual ministru – se aştepta ca „tehnocrat = perfect”? Aida-de!
Dar acea lugubră apariţie, sinistră pretendentă – de o incompetenţă înfiorătoare – la portofoliul Justiţiei, de asemenea înlocuită in extremis datorită doar difuzării imaginilor şi cuvintelor sale cutremurătoare, inimaginabile, de către aceeaşi mass-media? Ţine-i Doamne-n viaţă şi-n vigoare, pe jurnalişti! Cum se explică însă luarea de poziţie a succesoarei sale, care nu găseşte nimic mai bun de făcut la Ministerul Justiţiei – unde nu s-a evidenţiat cu nimic meritoriu – decât să emită păreri şi cereri indiscutabil partizane şi interesate (dar nicidecum autorizate) referitoare la coborârea pragului electoral – eventual, chiar şi până „sub zero”, cum s-a spus cu mult umor… amar – pentru ca „cineva” – ghici, ciupercă, cine-o fi? – să ajungă în Parlament ? Oare s-au epuizat problemele din justiţie? N-aş prea crede!
Cât despre actualul ministru al Agriculturii, autoproclamat „specialist” în probleme de epidemiologie, vorba românului: dacă tăcea, tehnocrat rămânea! …Când năvăleau hoardele de tătari, Vodă aduna în pripă o armată „de strânsură” – era tot ce putea face în grabă absolută, încercând să le ţină piept. Dar un guvern, ei bine, este cu totul altceva… Ce credeţi, stimaţi cititori?
Avocat Vladimir Ţunţi STEFANESCU