GEST: Memoria ing. Aurel Rozei-Rosenberg ucis de regimul comunist, răscumpărată în mod simbolic! 

Inginerul evreu Aurel Rozei-Rosenberg, executat în noaptea de 13 spre 14 octombrie 1952 pentru “sabotarea propăşirii economice naţionale şi ameninţarea păcii popoarelor”, a devenit cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Galaţi, în semn de omagiu pentru memoria victimelor regimului comunist. Diploma i-a fost înmânată, pe 27 decembrie 2016, publicistului Radu Petrescu-Muscel, omul care a efectuat, în 2014 şi 2015, demersurile de reabilitare a memoriei grupului de luptători anticomunişti cunoscuţi sub numele „Haiducii Muscelului” şi a unor martiri din judeţele Argeş, Constanţa, Dâmboviţa şi Galaţi, între care şi Aurel Rozei-Rosenberg.

„Spre cinstea lor, gălăţenii au fost primii care au înţeles semnificaţia acestor demersuri, acţionând corespunzător. Astfel, la 14 decembrie 2015, Consiliul Local a aprobat proiectul de hotărâre prin care se atribuie numele inginerului Aurel Rozei-Rosenberg unei importante artere de circulaţie din municipiul Galaţi. Peste doar patru luni, prin Hotărârea de Consiliu nr. 158 din 20 aprilie 2016, s-a dispus şi acordarea titlului simbolic de «Cetăţean de onoare post-mortem». Un gest de normalitate, această recompensă morală totală este menită să-l ajute pe cel prigonit şi fără de mormânt să reintre în memoria colectivă şi să revină pe meleagurile natale la 109 ani de când i-a fost dat să vadă lumina vieţii.

Din păcate, autorităţile locale din judeţele Argeş, Constanţa şi Dâmboviţa, deşi direct vizate, continuă să ignore demersurile oficiale lansate în perioada 2014-2015, tăcând pur şi simplu. O situaţie absolut jenantă, la 27 de ani de la prăbuşirea unui sistem politic anacronic, o dovadă a imposibilităţii ruperii totale a acestora de trecutul comunist. În oraşele şi localităţile din judeţele menţionate încă nu există străzi care să poarte numele unor oameni cu rol marcant în existenţa uneia din cele mai longevive organizaţii de rezistenţă armată anticomunistă din ţară. Viaţa şi faptele celor menţionaţi sunt preţuite în cadrul Memorialului Victimelor şi Rezistenţei Anticomuniste de la Sighet, dar şi în paginile Enciclopediilor Argeşului şi Muscelului, respectiv Târgoviştei. Introducerea acestor nume în nomenclatorul stradal al unor localităţi precum Târgovişte, Voineşti, Piteşti, Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeş şi Mioveni reprezintă o rupere reală de trecutul comunist, un gest de normalitate”, spune Radu Petrescu-Muscel.

Publicistul i-a sugerat primarului Ionuţ Florin Pucheanu, în cadrul festivităţii solemne, ca instituţiile de cultură locale să organizeze o expoziţie şi o sesiune ştiinţifică internaţională cu prilejul centenarului naşterii inginerului Aurel Rozei-Rosenberg, manifestări care să fie dedicate crimelor regimului comunist, cu accent pe cele petrecute la Canalul Dunăre-Marea Neagră. De asemenea, a recomandat iniţierea demersurilor legale atât pe linia unei înfrăţiri cu portul israelian Haifa, unde locuiesc urmaşii lui Aurel Rozei-Rosenberg, cât şi a colaborării dintre Universitatea „Dunărea de Jos” şi Şcoala Naţională Superioară de Mine din Saint-Etienne (Franţa), instituţie de elită al cărei şef de promoţie a fost viitorul inginer Aurel Rozei-Rosenberg.

„Instalarea regimului comunist în România a fost urmată de un val de procese staliniste înscenate reprezentanţilor tuturor păturilor sociale, inclusiv intelectualităţii tehnice. Pentru a justifica eşecul lucrărilor faraonice de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, conducerea de partid a ordonat Securităţii să înceapă o anchetă pe cele 14 şantiere, ca să identifice «ţapi ispăşitori». Cu mijloacele specifice epocii lui Gheorghiu-Dej, au fost formate două loturi de «sabotori, diversionişti şi spioni americani, britanici, titoişti şi sionişti», judecate de urgenţă în august 1952. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, deplasat la Poarta Albă şi condus de faimosul general-maior Alexandru Petrescu, a emis Sentinţa nr. 1 din 1 septembrie 1952, în baza căreia cinci din cei zece membri ai primului lot au fost condamnaţi la moarte pentru «sabotarea propăşirii economice naţionale şi ameninţarea păcii popoarelor». Ulterior, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a comutat în muncă silnică pe viaţă pedeapsa stabilită pentru doi dintre cei cinci. Ceilalţi trei (mecanicul de locomotivă Dumitru Nichita şi doi ingineri, Nicolae Vasilescu, zis Colorado, şi Aurel Rozei-Rosenberg) au fost executaţi în noaptea de 13 spre 14 octombrie 1952, decesele fiind înregistrate la Sfatul Popular al oraşului Constanţa abia la 9 august 1957. După moartea lui Gheorghiu-Dej, cei pe nedrept condamnaţi prin procesele de la Canal au fost reabilitaţi împreună cu unii foşti lideri comunişti”, explică publicistul Radu Petrescu-Muscel.