UN PIC DE IARNĂ ȘI O MARE DE COȘMAR 

A mai venit un strop de iarnă peste noi și parcă a înebunit toată lumea. Comunicate, declarații, coduri care mai de care mai colorate, măsuri, ședințe, comisii, comitete, conferințe și videoconferințe. Pentru ce? Un colț de iarnă nestinsă care vrea să se mai zbenguie în cuibul primăverii.

Noi, oamenii am început să privim totul la superlativul dezastrului. Transformăm viața folosindu-ne de mijloacele media în agonie. Dăm partea frumoasă a lucrurilor la o parte, parcă nici nu mai interesează, și căutăm coșmarul.

Ne place să privim nebunia. Ne hrănim cu groază. De la omul de rând și până sus în vârful puterii ne automanipulăm existența.