Umilinţa, pâinea cea de toate zilele a supuşilor politruci 

Vedem cu ochiul liber, fără prea multă sforţare, că vremelnicii care ne conduc, prost şi gândindu-se doar la privilegiile lor, nu dau doi bani pe popor. Suntem pentru ei doar o masă de manevră, uneltele de care se folosesc pentru a-şi atinge scopurile mârşave. Când ajung în jilţuri şi au maşină la scară, uită pentru ce i-am ales. Fac totul doar pentru a se menţine la putere. Mandatul lor reprezintă o însăilare de jocuri prin care îşi consolidează poziţia şi îi elimină pe cei potrivnici. Problemele ţării, ale cetăţeanului, ale comunităţii, vin şi se rezolvă de la sine, ca un mers firesc al lucrurilor. Pentru asta s-au inventat ştampila şi semnătura…

Unşii poporului stau doar cu mâna pe bomboanele de pe tort, cu foarfecele de tăiat panglici între degete şi cu ochii pe cei care au curajul să murmure împotriva lor. Democraţia este o găselniţă necesară. Cum a spus Petre Ţuţea, nu are un criteriu clar de selecţie a valorilor. Da, a avut dreptate!

Privim ce se întâmplă prin multe instituţii acaparate de clone politruce. Vedem cine ne conduce, cine decide. Comunişti cu uşoare urme de capitalism feroce, care tremură în faţa şefului suprem. Tac umili când sunt înjuraţi ca la uşa cortului, catalogaţi incapabili, graşi, slabi, urâţi sau obosiţi. Nu vor să-şi piardă privilegiile din cauza unui exces minuscul de orgoliu. În programul lor de roboţei nu există instalate riposta, mândria, mersul cu capul înainte. Umilinţa le asigură pâinea cea de toate zilele…