Trădare, trădare, dar să ştim şi noi… 

PSD-iştii din Dâmboviţa îşi pun singuri piedică. Taman acum când urlă poporul împotriva lui Băsescu s-au găsit ei s-o pună de-o ciulama. Adică, să facă harcea-parcea bruma de încredere a electoratului.

Într-o şedinţă la lăsat de seară, s-au ridicat la tavanul înţepat de dopurile de şampanie aburii scandalului.

Ecuaţiile înţelegerii… intelighenţei politice s-au risipit. A fost ceva ca la birt, zic unii. Alţii au vomat a lehamite. În final, simţindu-se trădat, senatorul Adrian Ţuţuianu şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte executiv al PSD Dâmboviţa.

Pe undeva, are dreptate cu trădarea. Destui primari PSD au tras cu ochiul la oala cu ciorbă a PDL-ului. Ba, unii chiar au mai băgat şi lingura şi au sorbit cu poftă.

Nu ştiu dacă decizia demisiei va fi bătută în cuie. Se pare că a fost o ceartă în casă, dar cu oarece consecinţe. Senatorul Ţuţuianu şi-a dat seama că este riscant să intre în competiţie cu Florin Popescu, atâta timp cât este înconjurat de posibili trădători.

S-or împăca, că aşa se întâmplă de obicei, dar bălăcăreala a rămas şi a fost exploatată la fix de media portocalie. Nici nu pot fi acuzaţi. Li s-a adus la bot hrană caldă. I-aş întreba pe social-democraţi de ce îi doare mai mult, de ţară sau de interesul personal? Eu, unul, nu cred că pentru ţară s-au ciondănit.

Ion Obăgilă