Ţara, ca o rezervaţie de… bugetari 

Am observat că se tot dă înainte pe toate canalele media şi politice cu bugetarii şi salariile lor minuscule. Li se plânge de milă medicilor, profesorilor, funcţionarilor de tot soiul. Ce greu o duce amărâtul de angajat de la stat. E vai de mama lui. Dar, nimeni nu spune că sunt medici de familie care au lefuri de peste 100 de milioane de lei pe lună, şi nu de ieri de azi, că şi prin spitale salariile urcă la 30-40 de milioane poate mai mult, başca atenţiile pe care, dacă nu le oferi, de la infirmier şi până mai sus, eşti tratat cu… indiferenţa.

Ne doare de soarta bugetarului ceva de speriat, deşi domniile lor beneficiază de sporuri, bonuri de masă, prime şi alte suplimente băneşti. Se vorbeşte pe la televiziunile naţionale, unde ziariştii sunt plătiţi cu mii de euro, de soarta celor care trăiesc cu 30 de milioane pe lună. Întrebări parcă ireale aduse la pachet de pe Marte: Cum să reuşească un medic, săracul, să trăiască cu 30 de milioane pe lună? Te apucă sila când auzi aşa ceva. S-a ajuns până acolo încât să se afirme, la nivel înalt, că cinstea, incoruptibilitatea trebuie retribuite ca lumea, ca să nu devină şpăgari medicii, profesorii, poliţiştii etc. Asta ar fi logica democraţiei? Cinstea trebuie cumpărată? Tare ciudat.

Pe nimeni nu interesează de soarta milioanelor de contribuabili simpli. De amărâţii care muncesc, la patronul înăbuşit de taxe, pe minim pe economie sau la jumătate de normă. De pensionarii cu 4 milioane pe lună. Pe ei cine îi apără? De ce nu se întrebă iluştrii realizatori de emisiuni, depăşiţi clar de realitate, cum reuşeşte să supravieţuiască din 10 miloane de lei vechi pe lună o familie cu trei copii de vârstă şcolară în întreţinere. Ar trebui cumva şi ei plătiţi mai mult ca să nu fure, să nu devină corupţi? Constat, cu multă tristeţe, că am devenit o ţară a bugetarilor. Li se plânge doar lor de milă. Ca să o duci bine în România, să ai un serviciu sigur, trebuie să devii funcţionar de orice tip, poliţist, militar, procuror, judecător, profesor, medic, primar, ministru, secretar şi, bineînţeles, politician. Restul, Dumnezeu cu mila! Masă de manevră, mâncători de promisiuni în campaniile electorale şi de… mămăligă rece în restul timpului.