S-a supărat preşedintele. Şi ce dacă!
Azi, am trăit din nou o mare dezamăgire! Se cheamă tot Adrian Ţuţuianu, fostul senator ajuns preşedinte de Consiliu Judeţean, omul muncii, cum i se mai spune, cel acel atoateştiutor şi atotputernic, stăpânul celor făcute şi celor nefăcute, tătucul rece, spuma roşu aprins a PSD-ului.
Am crezut acum doi ani (Ce fraier am fost!) că Adrian Ţuţuianu va aduce altceva în Consiliu Judeţean, un alt mod de abordare a problemelor, un alt tip de relaţionare cu oamenii, un alt suflu politic, tact, diplomaţie, un alt comportament vizavi de colaboratori, prieteni, de presa adevărată, nu de ţucălarii care îi ling din palmă şi care se înmulţesc de la o zi la alta. Chiar mă bucuram! Dar, visul s-a cam ţârâit.
Văd că Adrian Ţuţuianu are apăcăturile predecesorului, poate şi mai mult decât atât. Vrea o curte plecată, naivă, monotonă, scribi care să îi dedice ode lui şi judeţului, realizărilor monumentale, sacrificiului, nesomnului său etc. Dacă nu te conformezi şi bagi în materialul de presă acrituri cu valoare de argument şi realitate, face analiză pe text şi îţi demonstrează că îi dai la gioale, că eşti subiectiv, rău intenţionat, chiar dacă umpli trei pagini cu declaraţiile oamenilor necăjiţi, părăsiţi de soartă şi administraţie.
Îl criticam pe Florin Popescu pentru gafele făcute ca şef de judeţ, obiectiv, cu argumente. Nu eram în turma lui de cântători cum nu sunt nici acum în a lui Ţuţuianu, deşi sunt mai de stânga decât mulţi dintre acoliţii ajunşi pe funcţii care se plimbă prin judeţ la volanul limuzinelor de zeci de mii de euro.
Domnul Ţuţuianu nu vrea să îl purtăm prin meandrele concretului, preferă reportajele ceauşiste, cu cifre multe şi saluturi comuniste. Ar vrea să ne transforme într-un cor al broscuţelor şi să fredonăm oac, oac, oac, tare politică fac! A început să-l supere adevărul şi este normal atâta timp cât crede că acest ingredient al existenţei ar sta chircit, ghemuit, doar în punguliţa sa. Are tendinţa de a-i cataloga pe cei care gravitează, de voie sau de nevoie în jurul său, imbecili, nepregătiţi, insignifianţi, parveniţi, pierzători de vreme şi câte altele.
Nu poţi să mai vezi judeţul ăsta decât prin ochii lui Ţuţuianu, altfel se supără, roşeşte şi face o grimasă ciudată pe stânga. Asta este o mare problemă. Credeam în fenomenul Ţuţuianu. Sincer, îmi pare rău că sunt considerat duşmanul său doar pentru că am respect pentru adevăr şi am fost şi rămân totdeauna aproape de talpa ţării, de cei care înghit de 25 de ani la promisiuni. Mai aveţi timp să vă schimbaţi, domnule preşedinte. Dacă nu, există şi cărţi de istorie a judeţului. Eu, râmân acelaşi Ion Obăgilă pe care îl ştiţi de pe vremea când aţi intrat în politică, modest, sincer şi iubitor de oameni adevăraţi!