România, fără simţul măsurii!
Am ochii roşii de vreo două zile. Nu am răcit şi nici din cauza băuturii. I-am frecat ca disperatul, crezând că nu văd bine pe monitor ce salariu încasa o secretară de primărie de comună din România noastră îngenucheată şi violată pe rând de copoii intereselor. 23.000 de lei pe lună! Asta se întâmplă în biata noastră ţărişoară suptă acum, până la os, de oastea nesătulă a bugetarilor! Să ne mai mirăm de ce tinerii fug dezamăgiţi în străinătate, de ce regretă bătrânii că nu au plecat şi ei când erau în putere din România? Păi, de asta!
Sistemul privat, hai să-i zicem capitalist, este la pământ. A căzut în derizoriu. Trăiesc angajaţii afaceriştilor români din minimul pe economie şi se uită peste gard, trişti, tulburaţi, neînţelegând această logică socială, în ograda statului, unde a început răsfăţul. Siguranţa zilei de mâine, program fix, sporuri pentru orice te gândilă, prime, libere cât cuprinde, că este plină tolba cu sărbători. Şi mai sunt sfinţi în calendar!
Acum, s-a dat startul spre o nouă eră a orientării profesionale. Musai să devii funcţionar, să iei leafă de la stat! Femeie de serviciu, veselar, şofer, paznic, funcţionăraş de orice nivel, suplinitor, parlamentar, primar, educator, profesoraş, jandarm, preot, miliţean, procuror, judecător, infirmier, consilier, purtător de geantă etc. I-am amestecat! Nici nu mai are importanţă. Stilul e acelaşi. Psihologie, asemănătoare. Orice este binevenit când îţi vine banul de la stat! Fără prea mult efort şi suficient.
Parcă nu ăsta era rostul bunăstării de care ne vorbeau reprezentanţii partidelor prin campaniile electorale… Parcă trebuia să o ducă bine toţi românii, nu doar ai lor! În societatea românească, simţul măsurii a fost pierdut. Dincolo de acest prag, se află dezastrul. Ne aşteaptă…
P.S. Să mai vorbim de profesionalism, capacitate, responsabilitate, dăruire şi alte de astea jumulite din dicţionar? Mofturi, poveşti de adormit ce a mai rămas nebugetarizat din acest popor!
Ion Obăgilă
