Regrete
Vremurile pe care le trăim nu ştim, de fapt, cum să le numim. Nici apocaliptice, fiindcă desele obsesii ale omului cu privire la sfârşitul iminent i-au secat personalitatea, rămânând parcă doar o iluzorie speranţă pentru cei care nu mai văd nicio posibilitate de salvare a acestei lumi împărţite între stăpâni şi sclavi. Evident, şi unii şi alţii, moderni, posesori de celulare maşini scumpe, laptop-uri şi multe mofturi. Nici de pus în glastră, fiindcă e prea multă otravă în aer.
Politica se află într-un moment nefericit al existenţei sale planetare. Avortează. Se apropie de faliment, împinsă de la spate de aventurierii cu diplome luate la Paris, Londra, Tokyo sau Bucureşti.
Democraţia a devenit doar o lozincă, un motiv de a declanşa războaie, un fel de cruciade care acoperă alte interese sub stindardul binelui planetar. La noi, ca la nimenea. Clasa politică face ce a învăţat de douăzeci de ani încoace. Minte, fură şi se scobeşte în nas.
Aşa-zişi politicieni aflaţi acum la cârma ţării nu mai au ruşine, nu mai au scrupule, sunt convinşi că totul li se cuvine. Ce este mai grav, şi poporul crede acest lucru şi îi lasă în damblaua lor. Până când? Ne întrebăm, zadarnic, de sute de ani …