Poporul român este cuprins de lehamite 

Când sărăcia devine vâscoasă şi rămâne pe degete apare lehamitea. Greaţa. Omul simplu, învăţat cu neajunsurile, bagă capul între umeri şi roade la pâine uscată. Nu are de gând să deranjeze pe cineva. De fapt, nu este adeptul revoluţiei. Pică în lehamite şi rămâne acolo. Până când destinul naţiei hotăreşte. Această stare creată cu migală de politicienii românii a cuprins şi mişcarea sindicală. Talpa, adică membrii de jos, s-a desprins de restul pantofului. Partea de sus, lustruită şi cu şireturi noi, cadou de la guvern, a rămas să dea doar din clanţă. Astăzi, la Târgovişte ar fi trebuit să avem şi noi o pichetare, un protest, ceva de imagine. Din cei zece mii de membrii câţi există pe hârtie într-o anume confederaţie, nu au reuşit liderii să adune nici măcar de-o supă. A intervenit teama, zic ei. Eu spun că de vină este doar lehamitea. De toţi şi de toate. Nici nu ne dăm seama cât de aproape de dictatură am ajuns. Dar şi de adevărata democraţie. E chestie doar de fler sau de destin. Poate niciuna.

Ion Obăgilă