NOUTATE: Angajatorii vor fi cheia spre fondurile europene destinate formării profesionale
Europroject Partner Târgovişte a finalizat cu succes, în parteneriat cu AJOFM Dâmboviţa şi Asociaţia „Târgovişte spre Europa”, proiectul european care a vizat dezvoltarea unui centru de selecţie şi plasare a forţei de muncă. Indicatorii asumaţi prin cererea de finanţare au fost depăşiţi, în sensul că au beneficiat de serviciile oferite mai multe persoane.
De asemenea, Centrul are capacitatea de a continua să ofere consiliere, evaluare şi consultană în afaceri, chiar dacă perioada de implementare a proiectului s-a încheiat. Totodată, Europroject Partner va putea organiza cursuri de competenţe cheie comune mai multor ocupaţii şi cursuri de formare profesională, dacă vor exista solicitări.
Având în vedere că reprezintă unul dintre cei mai buni furnizori de formare profesională din judeţul Dâmboviţa, i-am cerut reprezentantului Europroject Partner SRL, Andi Dojană, câteva lămuriri cu privire la accesarea fondurilor europene în acest domeniu.
Reporter: Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020 se va lansa în scurtă vreme. Sunt modificări substanţiale faţă de sesiunea financiară europeană anterioară?
Este o schimbare, în sensul că au fost departajaţi tinerii fără loc de muncă de ceilalţi şomeri. Există două axe dedicate tinerilor fără loc de muncă, cu alocări financiare specifice şi, de asemenea, există axe diferite pentru persoane vulnerabile şi pentru persoane fără loc de muncă, cu vârstă mai mare de 24 de ani. Este o schimbare, în sensul că, pentru partea de tineri, se va trece obligatoriu printr-o fază de înregistrare la AJOFM, pe baza unui card, activitate care este în curs de perfecţionare până a ajunge la realizare.
Toţi şomerii tineri vor fi înregistraţi la AJOFM, printr-o altă finanţare de care va beneficia AJOFM pentru a-i găsi pe cei fără loc de muncă. Sunt foarte mulţi şomeri care nu mai sunt în baza lor de date, sunt undeva fără loc de muncă sau ocupaţi în agricultura de existenţă. Se încearcă scoaterea lor din stadiul acela de persoană neocupată şi aducerea lor la AJOFM pentru a-i avea în baza de date, ca ulterior să fie ajutaţi să se integreze pe piaţa forţei de muncă prin acele două axe prioritate dedicate.
Este o măsură nouă, în sensul că activităţile se pot desfăşura cu furnizori de formare, dar sunt incluşi angajatorii în acest tip de proiect, angajatori care pot beneficia de anumite facilităţi sub formă de ajutor de minimis şi aşteptăm să vedem cum se va lansa şi dacă va avea şi succes. Există nişte condiţionalităţi legate de angajare şi sunt condiţionalităţi legate de numărul minim de beneficiari ce pot fi incluşi într-un proiect.
Reporter: Nu credeţi că implicarea angajatorilor în procesul de formare profesională este benefică, în sensul că participanţii la cursuri ar avea astfel mai multe şanse să ocupe apoi un loc de muncă?
Ideea este bună, însă problema pe care o văd aici este interesul angajatorilor de a participa la un astfel de proiect, să facă o cerere de finanţare după toate regulile competitive ale POSDRU, chiar dacă în parteneriat cu un furnizor de formare. Nu ştiu dacă sunt suficient de mulţi angajatori care să dorească să participe şi să beneficieze de acele facilităţi financiare, încât să se poată face un mare grup ţintă ca să se facă un astfel de proiect.
Nu ştiu dacă modul de organizare a acestei axe este cel mai fericit. Nu cred că va avea parte de mare succes, dat fiind că angajatorii au nevoie de forţă, dar se complică puţin birocraţia. Probabil că s-a considerat că prin intermediul furnizorului de formare şi consiliere nu s-au obţinut rezultatele scontate. Acum baza este pe angajator. Mi se pare destul de complicat pentru ei, care au scop să creeze profit, nu să formeze angajaţi, chiar dacă au nevoie de ei. Angajatorul vrea în general ca cineva să îi aducă personalul gata format.
Reporter: În cadrul proiectelor implementate în perioada sesiunii financiare europene 2007 – 2013, erau premiate cu diferite sume de bani ideile de afaceri ale participanţilor la cursuri. În general, pe ce tip de activităţi s-au axat aceştia?
Au fost destul de multe idei, în general activităţi individuale sau care se desfăşoară în familie. Este mai greu pentru un şomer să gândească un plan de afaceri mai mare, în care să-şi propună să mai angajeze 2-3 oameni, fără un sprijin financiar de pornire. Perspectiva ar putea să fie în Programul Operaţional Regional, care dă posibilitatea să se creeze incubatoare de afaceri, în care să se în fiinţeze firme şi să fie sprijinite apoi să se dezvolte şi să facă şi alte angajări. Acolo se poate pentru că finanţarea este specifică incubatorului de afaceri. Poate că ar fi bine ca un incubator de afaceri să se creeze şi în Târgovişte şi astfel să se dezvolte şi partea aceasta de antreprenoriat.
Incubatoarele de afaceri au şi servicii suport: contabilitate, marketing, se oferă spaţii cu facilităţi la chirie, pază etc. Pentru firmele existente, pe mediul rural s-au putut face nişte proiecte de infrastructură, în general pentru cele care au o activitate măcar de un an. Pentru mediul urban, se va lansa o măsură prin POR dedicată microîntreprinderilor şi ulterior una pentru IMM-uri, cu valori mai mari de finanţare. Ac olo pot să intre şi o parte dintre şomerii care în prima fază şi-au deschis firma, au făcut acele cursuri de management de proiect şi accesare fonduri europene.
Reporter: Cursanţii au fost subvenţionaţi cu bani pentru a participa la cursurile de formare profesională. Sunteţi pro sau contra acestora, în viitoarea sesiune financiară, având în vedere că sunt voci care afirmă că românii au devenit un fel de „vânători de subvenţii”?
Este o chestiune cu dus şi întors. Subvenţia într-adevăr le este necesară, dar nu trebuie să devină laitmotivul participării la cursuri, ceea ce din păcate se întâmplă, respectiv a apărut în România o piaţă a subvenţiilor. Cine dă subvenţia mai mare, acolo se duce şomerul. Nu este ok aşa. Pe de altă parte, scopul subvenţiei este de a-l ajuta pe şomer să participe la acele cursuri, unii dintre ei neavând bani de transport, n-au cu cine să-şi lase copiii acasă etc. S-a considerat că în acest mod li se asigură un grad mai mare de libertate şi pot să participe la cursuri. Pe de altă parte, nu este în regulă ca subvenţia să fie criteriul principal de participare la un curs.
Şi noi am întâmpinat probleme cu potenţialii cursanţi care veneau şi întrebau cât este subvenţia. Le spuneam cât, iar ei ne răspundeau că în alte părţi este mai mult. Au fost subvenţii şi de 5.000 de lei, şi de 7.000 de lei. Este greşit faptul că se acceptă ca această subvenţie să fie de nivel diferit, creându-se astfel un fel de piaţă a subvenţiilor. Dacă era plafonată pe nivelul cursurilor, nu mai erau probleme. Eu văd lucrurile şi altfel.
Un furnizor de formare care este cunoscut că este serios şi face cursuri cum trebuie va fi căutat de persoanele care vor cu adevărat să obţină o calificare. Pentru cei care vânează subvenţii şi care nu vor să participe neapărat la cursuri este o piedică un furnizor de formare serios. Am avut situaţii în care au venit şi au întrebatdacă trebuie să participe în fiecare zi la cursuri? Păi, s-a dus cineva în cutare loc şi i-a dat şi subvenţia mai mare şi s-a dus şi din doi în doi… Este o problemă care are implicaţii. Sunt foarte mulţi furnizori pe piaţă care fac cursurile de-adevăratelea şi cu interes, dar sunt şi foarte mulţi care nu fac lucrul ăsta şi care, din păcate, compromit piaţa de formare.
Reporter: Ce implicaţii au aceste aspecte pentru piaţa de formare a furnizorilor privaţi?
Piaţa de formare a furnizorilor privaţi începe să se degradeze, în sensul că statul a constatat că nu se fac cursurile, că nu se dau examenele cum trebuie, că nu e bine pe privat şi implicaţiile nu sunt prea bune, pentru că, din câte am văzut, se încearcă acreditarea multor furnizori de formare publici. De exemplu, prin POR, există finanţări pentru licee, care pot să-şi dezvolte centre de formare profesională a adulţilor. Acum, se direcţionează bani prin fondurile europene către liceele tehnologice, să-şi cumpere echipamente, să-şi renoveze săli, ca să devină furnizori acreditaţi de formare a adulţilor. Este ok, numai că pentru infrastructura de educaţie pe privat nu sunt aceleaşi fonduri, adică publicii sunt încurajaţi. Un fel de centralizare, dacă vreţi.
