„Noaptea speranţelor” sau îndemn la curăţenie sufletească
Melicovici, la o nouă lansare. Adrian a scris a patra carte. Vremurile nu sunt deloc propice pentru mediul artistic şi cel scriitoricesc. Învingi problematica existenţială doar cu pasiune.
„Noaptea speranţelor” este o carte-mesaj. Adună gânduri venite din trecut, îmbinate cu prezentul crud, dar unse graţios cu dragoste şi care apoi aleargă spre viitor, într-un clocot al speranţelor.
Adrian Melicovici, în cel de-al treilea roman al său, a dovedit că este un şlefuitor. De la o carte la alta, activitatea lui scriitoricească devine mai delicată, ordonată, intră încet-încet în ritmul muzical al literelor.
Adrian scrie simplu, clar. Scrie din viaţă. Pune pe hârtie, îmbinând plăcut culorile literaturii, despre cei de lângă ei. Uneori, îi alege imparţial, dar observă. Nu lasă la o parte nici spaţiul în care se mişcă şi respiră.
Personajele sale gravitează în jurul vechii Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti – Târgovişte. A transformat oraşul într-un tărâm mirific. Legenda prinde viaţă. Aventura se coace între iubire şi mistic. În cartea lui, nu găseşti citate, pasaje pe care să le pui în ramă, să le rupi din context.
„Noaptea speranţelor” este un organism viu. Trăieşte prin fiecare literă. Sclipirile sunt genial de simple şi adevărate. Adrian Melicovici a fost înzestrat cu talentul de a scrie limpede, sărac în metafore, aşa cum e viaţa lui şi viaţa noastră.
Ion Obăgilă


















