Nici cu voi nu mi-e ruşine!
Cu portocalii o ducem greu. Ne-au rupt cocoaşa! Oho, şi o să mai pună pe noi… Asta-i democraţia, Europa, criza. Avem ce am vrut. Ba chiar şi mai mult decât atât!
Atenţie, nici cu roşiorii nu mi-e ruşine. Sunt aşi în jocuri de culise, diversiuni, lovituri pe la spate, demagogi până în coada limbii şi înfumuraţi peste limitele decenţei. Mulţi indivizi din acest partid cu ambalaj social-democrat se cred buricii pământului, stăpânii absoluţi ai adevărului. Ei merg pe principiul te pune în funcţie o sală şi te dă afară un singur om. Stau bine proptiţi pe urma propriului interes. Şi popa dacă greşeşte e afurisit! Ocărât în stil social-democrat. Tămâiat, şters de la colivă.
Cunosc o sumedenie de primari roşii care au lăsat harul şi menirea de binefăcători ai colectivităţilor, transformându-se în adevăraţi feudali. Cu tot tacâmul. Slugi, moşii cât cuprinde, vile, apartamente, firme de tot soiul. Stăpânesc prin comunele lor de zeci de ani şi tot vor să o mai ducă aşa. Deh, ciolanul creează dependenţă.
O să ne ocupăm în curând de averile primarilor social-democraţi, să vedeţi ce au acumulat unii în câţiva ani. Ba, chiar şi pe criza asta. Or să dea înainte că sunt gospodari, chestii de-astea de rupt timpanul fraierului. Dar, nu ţine. Cât îi priveşte pe şefii de la centru, ce să mai zic. Smeriţi. Doar cu cine e de partea lor!
PSD tot dă înainte cu alianţele… Alo, ni s-a luat de asemenea îmbârligături care tot scot tărâţa la suprafaţă. Mă întreb ce ar fi făcut social-democraţii dacă erau la putere în vremurile astea? Doamne, ce mi-aş fi dorit să îi văd înotând prin criză…
Ion Obăgilă
