Liberalii, tot amorţiţi! 

Încep tot cu liberalii din Dâmboviţa. Aşteptam şi alte demisii. Nimic. Linişte pe culoarele galben-portocalii. După încheierea scrutinului electoral, toată lumea a băgat capul sub carapace şi nu l-a mai scos decât aşa, pe înserat, să tragă cu urechea la gura târgului.

Un partid care se respectă şi care se gândeşte la binele naţiei, indiferent de rezultate, ar fi ieşit în faţă, să comunice, să scuze, să promită sau, eventual, să-şi pună cenuşă în cap. Totul ar fi fost permis în numele democraţiei pe care zic că o slujesc.

Liberalii noştri, conform tradiţiei locale, au dat bir cu fugiţii. Sediul din centrul Târgoviştei zace mai mult închis. Au intrat în inventar, îşi oblojesc rănile, îşi plâng eroii şi împachetează materialele electorale rămase pentru a le duce la centrele de colectare hârtie.

I-am văzut pe unii liberali în Consiliul Judeţean, la constituire. Păreau blajini, calmi, prea calmi, un pic nepăsători, chiar dacă valul PSD, mai mare ca niciodată, dăduse curba şi pe partea dreaptă a mesei.

Când s-o osteni Vladu, singurul… copreşedinte al organizaţiei liberale dâmboviţene, rămas parcă de prăsila insuccesului, să iasă în faţă şi să ne comunice ce a hotărât? Pleacă sau merge înainte în acelaşi ritm, un pas înainte, doi, chiar trei, înapoi?

Ion Obăgilă