Lehamite 

Șefii se schimbă mereu. Din patru în patru ani sau chiar mai des. Depinde de interes, de conjunctură, necesitate, obligație sau ordin de partid. Cert este că viața românului de rând nu percepe schimbarea ca pe o bucurie. Este vorba doar de o normalitate a anormalului în care trăim. Ne pliem pe eveniment ca melcul pe frunza pe care o ronțăie discret. Nu mai facem gălăgie. La ce bun. Doar așa pentru a da de lucru ziariștilor. S-a văzut.Tot ce se discută prin dezbaterile televizate nu mai au nici măcar rolul de apă de ploaie. Nu ne mai plouă Dumnezeu de câteva luni, așa că nu putem lua în derâdere subiectul. Ce ne mai rămâne de făcut nu știm și, nici nu ne mai chinuim să aflăm. Ne uităm la televizor. Atât. Chipurile politicienilor ni se par așa de comune încât le tragem câte-o înjurătură precum câinelui din bătătură. Marși de aici!