Între metafizică şi… Colegiul Prefectural
Ultima şedinţă a Colegiului Prefectural mi-a lăsat un gust amărui. Ironiile, împănate cu răspunsuri adunate parcă din omagiile aduse lui ceauşeescu, m-au oripilat. Un spectacol grotesc. Aşa, unul de sărbătoare. Dar, nu este de mirare că lucrurile s-au petrecut astfel.
Cu excepţia şefilor de la Poliţie, Jandarmerie şi SRI, mai toată ştăbimea stăpână peste deconcentrate a fost numită pe criterii politice, adică aduşi cu… pluta. De unde ar fi vrut domn’ prefect alte răspunsuri, alte rezultate, comunicare cu presa, cu cetăţeanul? Au făcut şi oamenii ce au putut. Nu mult, ca să nu deranjeze clasa conducătoare.
Oricum, de-a lungul anului, între prefect şi directorii de la deconcentrate a fost un dialog steril. Caracota zice şi atât. Nu am văzut că s-a întâmplat ceva nemaipomenit. Bla, bla-uri, fiindcă aşa cere legea.
Şedinţa de ieri s-a încheiat la un pahar cu şampanie. Un pic trezită, fiindcă întâlnirea a intrat în prelungiri, iar băutura fină pusă în pahare cu câteva zeci de minute înainte a stat tolănită până a expirat toată bruma de… bulburuci.
Până la urmă, concluzia a afost că energiile negative bântuie încă bietul nostru judeţ.
Ion Obăgilă