GÂND TORID

Postat la: 14:06, 29 aprilie 2013 de către ion obagila

Căldură mare! Peste așteptări. O fi bine? De fapt ce mai este binele? Mai știm rosturile sale? Nu prea. Le-am stricat.

Sunt adaptate la nevoile noastre fiziologice. Trec prin stomac. De cele mai multe ori nu mai ajung la suflet. Se opresc în organul obișnuitului, a rutinei, a indiferenței.

Temperaturile urcă și tot urcă. Numai noi stăm pe loc. Așteptăm minunile. Care? De unde? Parcă nu mai există nici măcar neprevăzut.

Ne chinuim să ne amăgim existența. Cei mai mulți rupem de unde putem pentru a crea spectacolul momentului.

Fiecare pe scena lui, cu decorurile și recuzita sa. Florile pălesc de atâta căldură.Se strică mielul pe tarabe.Se usucă cozonacii.Se topește ceara lumânărilor.Transpiră preoții în sutane.

Am ieșit din iarnă direct în caniculă.E Săptămâna Mare.Avem 30 de grade. Poate Dumnezeu vrea să ne coacem sufletele mai iute.

Articol postat in categoria: OPINII