Existenţă, între suspiciune şi indicii temeinice
Ce vremuri trăim! Băncile acordă credite de milioane de euro unor protejaţi ai puterii şi amicilor de afaceri ai bancherilor, ba chiar beneficiarii uită să mai restitue banii şi nu se întâmplă nimic. Frizerii şi cismarii s-au trezit cu impozit pe doi lei ciubuc şi, de frica fiscului, au pus în geamul prăvăliei mesajul disperat „Nu primim bacşiş!”.
Alţii obţin mii de hectare de teren cu doi martori şi trei acte false. Concursurile şcolare au ajuns găini cu ouă de aur pentru dascăli. Mai avem şi preoţi care cer sute de lei unor amărâţi pentru o îngropăciune, plus un acatist. Medici care se plâng de salarii, dar câştigă din şpagă zeci de mii de lei lunar, iar pe bolnavi îi tratează cu respectul găinilor duse la abator. Barosani care consumă gratis sute de metri cubi de apă potabilă, în timp ce amărâţii sunt executaţi pentru câteva sute de lei. Politicieni care azi promit marea cu sarea iar mâine uită. Să mai înşirăm? Nu este cazul. Ne afundăm mai mult în mocirlă.
Ce nu aţi observat! Trăim în ţara unde, dacă nu eşti atent, ţi se fură codrul de mămăligă din mână. Ajungi în sapă de lemn cu dreptatea în vârf de băţ. Coexistăm, din întâmplare sau pentru că aşa a vrut destinul universal, alături de şmecheri, apucători, deleatori, mici şi mari corupţi. Ne ducem viaţa lângă borfaşi în izmene de sfânţi. Ascultăm poveşti despre un trai mai bun din gura impostorilor. Credem în presă, dar ei nu îi mai pasă de noi, are doar un rol clar, să ne ameţească. Există suspiciunea rezonabilă în tot şi în toate şi indicii temeinice că nu mai este nimic de făcut.