E vremea mincinoşilor! 

Demagogia a devenit putere în stat. Se încură în voie.  Are flori la pălărie şi mai şi cântă pe uliţă. Criza, pe lângă apetitul politicienilor români pentru minciună, e floare la ureche. Se minte la greu. Se trage din toate poziţiile în bietul popor. Se scot în faţă lozincile lipicioase: avem creştere economică, le-am luat-o înainte până şi nemţilor! Bla, bla…

Unii, înhăiburaţi în harnaşament pe pistele de automobilism, între două ture, mai fac şi analiză politică, critică puterea dând în marşarier. Vorbe zaharisite, cum ar zice un jupân local în ale politicii pe faţă şi pe dos!
Apar miniştrii pe micile ecrane şi dau înainte cu transformările din sănătate şi învăţământ. Gata, zici că mâine se termină cu boala, cu sărăcia şi cu prostia! Poveşti pentru talpa fraieră, că ei, baştanii cu gură mare, îşi şcolesc odraslele prin străinătăţuri, iar durerile de şele le tratează la Viena ori dincolo de ocean. Mofturile astea nu au culoare politică.

Noi, rumânii de rând, rămânem aici să ne bucurăm de performanţa celor douăzeci de ani de guvernare anapoda. Ieşim proşti din şcolile reformate şi murim un pic mai târziu, nebăgaţi în seamă, în spitalele de unde până şi femeile de serviciu au fugit. Vinovaţi, carevasăzică, nu există!