Democraţie, în zăngănit de cătuşe…
Anul care tocmai a început cu mult soare, preţuri mari, taxe cât cuprinde şi zăngănit de cătuşe nu prea te îmbie la viaţă. Poporul de rând o va duce tot în nevoi. Prosperitatea, existenţa fără griji rămân doar în ogrăzile politicienilor şi ale magistraţilor.
Da, aţi auzit bine, magistraţi, încă o clasă a îmbuibaţilor, încă o tagmă feroce care, mai nou, pare să îşi exercite puterea într-un mod demn de dictatură!
Un biet român de rând, care slujeşte şi el ţara din poziţia pe care o deţine, în fabricile care au mai rămas, prin agricultură sau la patron, obţine salarii de mizerie, şapte-opt sute de lei pe lună.
Magistraţii trăiesc precum nababii. Lefuri de zeci de mii de lei şi câte alte facilităţi. Au devenit procurorii şi judecătorii sângele albastru al societăţii, semizei, personaje demne de filmele ştiinţifico-fantastice, în care clasa magistraţilor controlează totul. Nimeni nu mişca fără să îşi dea ei cu părerea.
Nu îmi place acest soi de democraţie. Miroase mai mult a dictatură. Una deosebit de periculoasă. Şi, dacă nu ne trezim, s-ar putea să devenim un fel de slugoi pe moşia magistraţilor.
Este nedrept, zic eu, să vezi cum un bătrân care a muncit o viaţă, la trei schimburi, primeşte o pensie de trei-patru sute de lei, iar procurorul sau judecătorul, zeci de mii de lei. Sunt prea mari discrepanţele! Nesimţite, sfidătoare. Nedrepte.
Rosturile unei societăţi democratice trebuie apreciate echitabil. Fiecare, în felul nostru, servim patria. Din păcate, în România, echilibrul a dispărut. Ignoranţa şi incapacitatea politicienilor de a menţine adevărata democraţie ne-au adus jugul legii aplicate la comandă.
