Democraţia piere din lipsă de lideri adevăraţi 

Urmărim cu atenţie ceea ce se întâmplă în PSD, dar şi paşii robuşti, siguri, pe care îi face UNPR pe fondul degringoladei politice. Liberalii sunt într-o perpetuă criză de identitate. Nu mai deţin nicio picătură din elexirul liberalismului. S-a pierdut în oala cu ciorbă afumată, numită Noul PNL, partid ce are în compoziţie un pic de elan romantic liberal şi multă zeamă acră, stătută, de la fostul PDL.

Victor Ponta a comis o greşeală imensă prin abandonul şefiei PSD. A lăsat corabia fără busolă, plutind pe ape neprietenoase. Probabil, a vrut să provoace o diversiune pentru a vedea cine se aruncă rapid la ciolan, cine îi doreşte scaunul.

O încercare, poate, pentru Liviu Dragnea, pe care, spun unii, Ponta îl suspiciona de mult timp că nu i-ar mai fi credincios şi, prin diferite căi, ar vrea să-l îndepărteze de la putere. În parte, pare să fii avut dreptate. Liviu Dragnea dovedeşte că nu are coloană politică, vrea doar funcţia cea mai tare din PSD pozând în salvatorul social-democraţiei. Asta după ce, imediat după condamnarea sa cu suspendare, şi-a depus demisia din funcţia de preşedinte executiv al PSD. Acum, culmea, revine şi vrea mai mult. Când a spus adevărul, când a avut un comportament demn?

Dezbinarea din PSD, cel mai mare partid din România, dacă continuă în acelaşi ritm, ar putea transforma statul democratic, de drept, într-unul de stat în poziţia de drepţi. Există destule semnale că ordinea lucrurilor se schimbă, pe căi necunoscute muritorului de rând. Democraţia actuală, cu multitudinea de legi interpretabile, poate da naştere unui balaur, care va înfuleca, mânios, tot ceea ce îi va stă în cale.

Am spus-o şi o repet: România suferă acut de lipsă de lideri politici adevăraţi, de mântuitori ai neamului, de eroi, de conducători care îşi pun viaţa la picioarele poporului. Din păcate, până acum, am fost conduşi doar de ciocoi, de oportunişti, de carierişti, de urmaşii lui Dinu Păturică. De indivizi care au avut grijă de ei, de familiile şi neamurile lor de sânge sau politice.

Interesul naţional, dragostea de ţară au fost diluate într-un spectacol grotesc al demagogiei şi aroganţei duse aproape de patologic. Aştept şi eu un lider adevărat în spatele căruia să mă aşez, soldat credincios, şi să lupt alături de el pentru binele naţiei. Mai am răbdare.