DEMERS: Luptătorii anticomunişti din gruparea „Haiducii Muscelului” trebuie să revină în memoria colectivă!
Publicistul Radu Petrescu-Muscel, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, solicită aleşilor din municipiul Târgovişte şi din comuna Voineşti să cinstească memoria singurilor dâmboviţeni care au activat în organizaţia de rezistenţă armată anticomunistă „Haiducii Muscelului”, declarându-i cetăţeni de onoare post-mortem şi atribuind numele acestora unor străzi din cele două localităţi.
„Este vorba de doi intelectuali proveniţi din lumea satului, a localităţii Izvoarele (azi în componenţa comunei Voineşti). Mai întâi de toate, studentul ţărănist Traian Gh. Marinescu zis Geagu, cel care l-a obligat pe prefectul comunist Gogu Popescu, prin arderea urnelor de vot în timpul alegerilor din 19 noiembrie 1946, să le repete în prezenţa observatorilor străini. Ulterior, devine adjunctul Lt. col. Gheorghe I. Arsenescu (nume conspirativ “Tarzan”) şi este executat demonstrativ, fără judecată, pe 2 februarie 1950, în apropierea locurilor natale, la intersecţia şoselei Câmpulung-Târgovişte. Cadavrul tânărului a fost păzit de Securitate timp de 48 de ore, fără a putea fi înmormântat creştineşte, pentru că «asta e soarta bandiţilor din munţi».
În al doilea rând este vorba de preotul profesor Gheorghe I. Cotenescu, din neam de ctitori de biserici rurale în două judeţe, cel care şi-a petrecut două treimi din viaţă în judeţul vecin, Muscel, şi care a garantat faţă de Lt. col. Gheorghe I. Arsenescu, pentru adăpostirea în munţii Muscelului a nepotului său, Traian Gh. Marinescu Geagu, dat în urmărire generală pe ţară încă din noiembrie 1946 de Siguranţa Generală, apoi de Securitate. O astfel de faptă, creştinească, trebuia pedepsită, iar preotul COTENESCU, cel mai bătrân din primul lot al muscelenilor, a fost arestat la 24 martie 1949, anchetat dur 14 luni la Piteşti de căpitanul Ion Cârnu şi condamnat retroactiv de Tribunalul Regiunii II Militare Bucureşti în cadrul Sentinţei colective nr. 478 din 11 mai 1950. Avea să revină în sânul familiei un schelet viu, reuşind, ca prin minune, să supravieţuiască regimului de exterminare practicat deja în Penitenciarul Piteşti, chiar în perioada punerii în practică a oribilului experiment al «Reeducării prin tortură»”, explică Radu Petrescu-Muscel, în apelul lansat către societatea civilă prin intermediul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
În memoriul înaintat autorităţilor, publicistul arată că este păcat că dâmboviţenii luptători anticomunişti sunt cinstiţi în cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi Rezistenţei de la Sighet (Maramureş), nu însă şi în judeţul natal. Demersul său nu a primit, momentan, un răspuns concret, practic.
Radu Petrescu-Muscel a adresat solicitări similare şi autorităţilor din judeţul Argeş, pentru ca şi ceilalţi partizani şi susţinători ai organizaţiei de rezistenţă armată anticomunistă „Haiducii Muscelului ” – lt.col. Gheorghe Arsenescu şi lt. Toma Arnăuţoiu, să primească titlul onorific de Cetăţean de Onoare post-mortem şi, de asemenea, să fie atribuit numele acestora unor străzi din Piteşti, Mioveni, Câmpulung, Curtea de Argeş, Rucăr.
„Aceşti oameni merită şi trebuie să reintre în memoria colectivă, în special acolo unde s-au născut şi au visat la vremuri mai bune, pentru noi toţi. Pentru că, altfel, «bandiţii», «sabotorii» şi «diversioniştii»,îngropaţi noaptea, în morminte rămase necunoscute până azi şi mai mult ca sigur pentru totdeauna, cu certificate de deces datorat bolilor benigne şi nu gloanţelor, rămân în continuare îngropaţi în dosarele măsluite de Securitate prin tortură şi şantaj pentru obţinerea de sentinţe capitale în cadrul proceselor-spectacol staliniste din era Războiului Rece «cald»”, susţine publicistul Radu Petrescu-Muscel.
Preotul Gheorghe Cotenescu (Izvoarele, 1886 – Câmpulung-Muscel, 1965) a fost secretar şi prieten apropiat al lui Nicolae Iorga în perioada 1907-1940. A fost preot militar în războiul de reîntregire, deputat (1931-1932) şi membru al conducerii naţionale a Partidului Naţionalist Democrat (1922-1946). A fost profesor la seminariile Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeş şi Cernica-Ilfov. Printre elevii săi se numără doi patriarhi – Teoctist Arapasu si Iustin Moisescu şi cei mai importanţi duhovnici ai neamului, de la Sofian Boghiu la Iustin Pârvu. Preotul Gheorghe I. Cotenescu este conferenţiarul dâmboviţean cu cele mai multe comunicări susţinute în perioada interbelică la Universitatea Populară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, după academicianul Nicolae M. Popescu.
Traian Marinescu Geagu (Izvoarele, 1923 – Izvoarele, 1950) a absolvit şcoala militară de ofiţeri de rezervă, apoi a devenit membru al tineretului naţional-ţărănist dâmboviţean, coordonat la nivel judeţean de profesorul Cezar Spineanu. Alături de colegii săi din cadrul Academiei Comerciale din Bucureşti, participă la manifestaţiile din 8 noiembrie 1945 şi 10 mai 1946. La alegerile din 19 noiembrie 1946, fiind martor la introducerea în urne a sute de buletine ştampilate din timp cu „soarele” B.P.D-ului controlat de comunişti, scoate urnele în curte şi le dă foc, protestând împotriva falsificării rezultatelor. Izvoarele-Dâmboviţa a fos unica localitate din România în care comuniştii – prin prefectul Gogu Popescu, viitor general de Securitate – au permis prezenţa observatorilor americani la repetarea alegerilor.
