DÂMBOVIŢA: În Alunişu, nepăsarea autorităţilor îi supără pe oameni mai mult decât sărăcia lucie în care trăiesc! FOTO

Postat la: 7:51, 26 februarie 2015 de către Incomod

Am ajuns la Cornăţeu pentru a nu ştim câta oară. Parcă nu ne mai vine în cap nici un soi de introducere a reportajului. Nu s-a schimbat nimic. Cenuşiul pluteşte încă în aerul şi pe străzile comunei aflate la o arunctură de băţ de Bucureşti şi care dispune de două superlative: polul sărăciei din Dâmboviţa şi localitatea unde PSD a obţinut la ultimele alegeri cel mai mare procent, asta fiindcă primăriţa localităţii, odată om de bază al PDL-ului, a trecut cu arme şi bagaje la PSD unde a fost primită cu braţele deschise, ba şi lăudată pentru activitatea prestată pe linie politică.

Dar, să revenim la Cornăţelu şi tristeţea locurilor de care nu se preocupă nimeni. Pe drumurile care străbat comuna s-a mai turnat câte o urmă de asfalt, aşa, electoral, din kilometru în kilometru. Fiecare porţie de zgură a fost însoţită de panglică şi promisiuni. Fiecare partid cu bucăţica lui! Ultima dată când a mirosit a smoală încinsă prin Cornăţelu a fost pe vremea lui Florin Popescu. Acum, se aşteaptă. Între timp, a fost ras cu totul fostul sediu al CAP de la Bolovani, casele părăsite se înmulţesc, iar biserica din Alunişu stă să pice. Deh, e monument istoric şi nu poţi interveni decât cu aprobări şi mulţi bani!

De-a lungul timpului, tot pe criterii electorale, s-au mai făcut mici reparaţii, de alungat şoarecii, care, spun oamenii, colcăiau prin biserică. Vorbeşte lumea prin sat că ar mai exista bănuţi, donaţi de un politician tot din trecut, dar cel care i-a primit nu mai recunoaşte nimic. Ştiţi, ca la românii! La omul sărac, nici boii nu mai trag, fiindcă au fost furaţi şi duşi la abator.

Alunişu, ultimul sat al comunei Cornăţelu, ar avea alură de zonă pitorească, cu potenţial turistic. Aici, prin anii patruzeci, funcţiona secţia unui spital din Bucureşti. Iazuri, păduri, poieniţe, pâraie, linişte, dar nu sunt suficiente. În cătun nu se poate umbla decât în cizme de cauciuc pe vremea de afară. Oamenii care îşi mai plâng neputinţa prin sat sunt aproape izolaţi de lume.

Dinspre Târgovişte, spun localnicii, nu mai vin autobuze de prin anii nouăzeci. Au mai rămas doar două curse de la Bucureşti, cu chiu cu vai. Să nu vă gândiţi că operatorii de transport public s-au înghesuit la licenţă fiindcă era vorba de Alunişu! De unde! Prindeau şi ei o cursă bună la Capitală, traseu prin localităţi mari. Oricum, se pare că patronilor de autobuze nici aşa nu le mai convine. Drumul dinspre DJ Târgovişte-Băleni-Bilciureşti este distrus şi nici vorbă să fie reparat în viitorul apropiat.

Pentru o existenţă normală şi în Alunişu, se tot luptă, de ani de zile, familia Boroşoiu, doi pensionari care s-au retras la ţară, sperând să trăiască liniştiţi… Plan greşit! Lipsurile, sărăcia, noroaiele şi nepăsarea aproape că i-au îmbolnăvit. Pe tanti Viorica o cunoaştem de ani buni. Are o căsuţă în poieniţă. Degajă acelaşi optimism, aceeaşi dorinţă de bine, de dreptate, dar nu o mai ajută puterile. Ar vrea să lupte mai mult pentru satul copilăriei sale, dar vede că peste tot sunt doar… mori de vânt. Din 1996, aceşti oameni tot încearcă să sensibilizeze autorităţile locale şi pe cele judeţene cu privire la soarta crudă a Alunişului, implicit a întregii comune Cornăţelu. Au trimis memorii la toţi preşedinţii de consilii judeţene, inclusiv la Florin Popescu şi, mai nou, Adrian Ţuţuianu. Înapoi, nu au primit decât răspunsuri reci, seci, fără speranţă. Şabloanele cu care ne obişnuiesc cei care ne conduc destinele.

Iată cum sună o parte din doleanţele bătrânilor, înşirate greoi pe hârtie, apoi să vedeţi răspunsuri de la mai mari!

„Vă rugăm insistent să ne ajutaţi pentru asfaltarea drumului de pământ dintre satele Slobozia şi Călugăreni pe care se circulă cu foarte mare greutate, numai utilajele grele. De acest drum noi avem nevoie să mergem la APIA în localitatea Mavrodin şi la Asociaţia Agricolă din Conţeşti, pentru a ne ridica produsele agricole. Drumul este impracticabil. Gropi adânci, noroi. Suntem nevoiţi să ocolim zeci de kilometri prin Slobozia, Corni, Cornăţelu, Bolovani”.

Au mai cerut, în van locuitorii Alunişului, asfaltarea celor două uliţe din sat, a drumului de la Slobozia până în punctul Cloşcari, pe DJ Târgovişte-Bilciureşti, unde există o staţie de autobuz.

„Domnule preşedinte, vi se pare normal ca elevii care termină opt clase şi au fost repartizaţi la liceele din Nucet şi Băleni să nu aibă cu ce ajunge la şcoală? Nici părinţii nu au posibilitatea să le plătească chiria în fiecare lună”. Şi lista continuă…

Răspunsul vine, simplu, funcţionăreşte, neconcludent, prudent, ambiguu, degeaba.

„Prin prezenta vă comunicăm că, în urma analizei aspectelor semnalate de dumneavoastră, s-au deprins următoarele: În conformitate cu prevederile O.G. nr 43/1997 privind regimul drumurilor, drumul ce face legătura între satele Alunişu şi Slobozia este clasificat drum comunal şi aparţine proprietăţii publice a comunei Cornăţelu. Această unitate administrativ- teritorială este singura abilitată să întreprindă măsuri pentru modernizarea şi întreţinerea drumului comunal amintit”.

Primăria nu are bani. Aşa că mai sunt aşteptate asocieri, proiecte europene, fonduri guvernamentale, implicare…

În 2013 o asociaţie culturală din Bucureşti – „Daria S” a vrut să se implice pentru sprijinirea zonei. S-a adresat Primăriei Cornăţelu, înşirând tot ceea ce ar putea face pentru comunitate şi ceea ce trebuie pus în valoare. Primăria, prin reprezentanţii ei, s-a spălat pe mâini repede, adică i-a determinat să-şi ia tălpăşiţa.

„Urmare adresei dumneavoastră înregistrată la Primăria comunei Cornăţelu vă transmitem informaţiile solicitate după cum urmează: Barajul dintre satele Slobozia şi Alunişu a fost vândut prin licitaţie publică în data de 29.12.2006 către SC GP FINANS SRL, în prezent fiind proprietate privată. Nu este necesară dragarea pârâului Baranga, nefind colmatat. Canalizarea satului Alunişu se va începe o dată cu demararea proiectului de alimentare cu apă a întregii comune. Asfaltarea satului Alunişu se va face o dată cu asfaltarea DC 42 Călugăreni-Slobozia-Alunişu. Pentru situaţia patrimoniului bisericii din satul Alunişu, vă adresaţi Protoeriei oraşului Titu. Nu cunoaştem situaţia proprietăţii Eforia Spitalelor Civile din satul Alunişu şi nici amplasamentul vechiului spital, întrucât acesta nu mai există”.

Se simte în acest răspuns al autorităţilor locale de la o poştă lipsa de implicare, dorinţa de a nu fi deranjaţi cu… mărunţişuri.

Au mai primit memorii rând pe rând şi prefecţii judeţului, Jean Popescu, Aurelian Popa, Victor Sanda… Până şi la Guvern au ajuns jalbele soţilor Boroşoiu. Şi de acolo au venit rezultate de genul „Am trimis sesizarea cu problemele dumneavoastră la Consiliul Judeţean Dâmboviţa”. Între timp, în Alunişu, în comuna Cornăţelu, nu se întâmplă nimic. Totul zace şi se duce. Speranţa s-a împotmolit şi ea…