Constatări
Se apropie cu paşi repezi alegerile. Separate sau la calup, ce mai contează! Până la urmă, tot acolo ajungem. Timpul nu iartă pe nimeni. Nu sunt exceptate nici măcar partidele politice. Fie de la Putere, fie din Opoziţie. Primii se laudă cu rezultatele măreţe, cu ieşirea din criză şi alte delicatesuri d’astea de ameţit electoratul. Secunzii critică. Vag, fără forţă, fără impresie. Plutesc în derivă. Ar porni războiul, dar nu ştiu de unde să înceapă. Şi nici pe ce forţe se bazează. Sondajele comandate prin ţară nu prea i-au mulţumit pe cei din USL. Nu reflectă dorinţele!
Opoziţia a sunat adunarea. A dat alarma de mai multe ori. Comandanţii constată că trupa este cam împrăştiată. Fiecare pe limba lui… USL pare să devină o alianţă de conjunctură. În stup, fiecare se ciupeşte după puteri şi posibilităţi.
Mă minunez când îi văd pe liderii Opoziţiei cum se foiesc prin şedinţe, cum intră în criză când văd că lucrurile nu stau chiar aşa cum şi-au propus.
Sunt destui care merg înainte după principiul şi în căruţă, şi în teleguţă. Apare la televizor deputatul Plăiaşu de la USL şi laudă, pe bună dreptate până la urmă, administraţia Boriga. Ba chiar şi pe cea judeţeană! Opinie corectă, verticală, dar care macină picioarele uriaşului de lut.
Sunt curios când va fi lovit în moalele capului pentru cele declarate, că aşa se obişnuieşte. Primarul de la Pucioasa, Dănuţ Bădău, un edil intrat deja în legendă prin războaiele purtate cu Florin Popescu, din când în când mai nimereşte câte una bună. Bădău nu crede în USL! Ştie ce ştie. S-a fript cu ciorbă şi acum suflă şi în iaurtul social-liberal!
Ghiorghi Zotic nu mai este preşedintele PC. Motivul – uşor de ghicit. A avut un punct de vedere, o opinie ce nu a plăcut altora. A fost turnat mai sus şi obligat să se retragă.
Nici în PSD nu este tocmai linişte! Social-democraţii demonstrează că sunt tari în şedinţe, în scheme, în îmbârligături pe care nici ei nu le mai pricep. Se simte tensiunea de la o poştă. Unitatea alianţei PSD-PNL-PC seamănă cu o pătură care se umple prea repede de praf. Fiecare o scutură în felul său… Până s-o rupe!
Ion Obăgilă