CÂINELE DE PAZĂ AL DEMOCRAȚIEI A… TURBAT 

Forța presei este imensă. Atunci când uită de echilibru și declanșează campanii de manipulare, este chiar periculoasă.

Vezi scandalul generat de câinii vagabonzi. Ca la o comandă, prin toate canalele media s-a pornit atacul.

Până și jurnaliștii pe care îi credeam mai cerebrali, echilibrați să nu zic miloși, s-au dezlănțuit. M-a uimit schimbarea lor de atitudine.

Nu mi-a venit să cred când am văzut că se cere la unison eutanasierea tuturor câinilor. Rapid. Fără milă.

Deplâng moartea copilului omorât. Este o tragedie. Este un fapt regretabil, dar nu trebuie să ne transforme pe toți în brute. În exterminatori. Să dovedim că suntem oameni și acționăm ca atare.

Au murit oameni în chinuri inimaginabile, uciși de semenii lor. Violuri, tortură. Nu am văzut că presa a vuit. Nu am văzut campanii nesfârșite, ieșiri în stradă. Proteste. Condamnări. Poziții oficiale.

Totul a fost privit ca un fapt divers. Ceva ca între oameni. Acum vrem masacru. De ce?
Fiindcă autoritățile nu au știut să stăpânească fenomenul, pentru că asociațiile pentru protecția animalelor doar au pălăvrăgit și au păpat bani?

Este plăcut să stai în studio și să ceri eutanasierea. Moderatorii, formatorii de opinie, ar trebui și ei invitați pe stradă, când sunt capturați câinii, apoi să îi însoțească la adăposturi și, de ce nu, să asiste la execuție.

Eu nu cred că suntem un popor de barbari. Trebuie să găsim soluții europene, civilizate pentru stârpirea maidanezilor.

Să nu ne dăm în petec, să nu arătăm lumii fețe pe care genetic nu le avem. Ar fi păcat.

Apropo, Roșia Montană nu prea a interesat presa mare. Or fi de vină contractele de publicitate încasate?

Și uite așa piere încrederea în ziariști. Prin excese. Două tocmai se consumă.