Banderola albă, ca o amăgire 

Constatăm, cu un sentiment de greaţă, dacă există aşa ceva, dacă nu îl inventăm, că joaca de-a democraţia a devenit o adevărată plăcere pentru unii politicieni care mai spun, de ochii lumii, că mor de dragul ţării. De unde! Fac şi ei pe eroii, pe bravii, dar, dacă îi cauţi la cuib, constaţi că sunt burduşiţi în de toate, încât doar distracţia şi timpul petrecut în aulele Parlamentului le mai lipsea.

Liberalii sunt în grevă japoneză. Nu putea fi românească fiindcă metoda, deosebit de blajină, paşnică şi indiferentă, nu s-a inventat la noi, ci în Ţara Soarelui Răsare.

Şi-au pus PNL-iştii banderole albe pe mâneca costumului Versace sau a rochii cumpărate de la Paris, aşa, de dragul votului prin corespondenţă. Îşi fac şi ei de lucru. Oricum, în ultimul timp, liberalii zăbovesc puţin în memoria colectivă. Nu au mai excelat de nici un fel pe scena socio-politică. Un miting răsuflat şi acum greva japoneză.

Nici tizul lor de la Cotroceni nu mai iese să facă declaraţii. E mai mult plecat cu treburi. Aşa că liberalii au rămas orfani. Cei mai părăsiţi se simt foştii PDL-işti. Ehe, ce vremuri erau odată… Tătucul Băsescu avea grijă de ei. Nu îi lăsa deloc să sufere, să-şi caute singuri suzeta printre paiele naţiei. Imediat, sărea la gâtul celor care îi făcea să plângă sau intenţionau să le fure crodul de pâine. Acu timpurile s-au schimbat. Politicienii stau cuminţi, în bănci, cu banderole la mână şi aşteaptă să fâsâie Guvernul pe undeva sau să mai execute DNA vreo arestare. Iniţiativa şi harul politic zac neştiute pe uliţele ţării…