Apa infestată ne-a îmbolnăvit conştiinţa! 

Ne uităm cu toţii prin media locală la agitaţia verbală creată de accidentul nefericit de la Pucioasa. Îşi dau cu părerea despre necazul de acolo tot soiul de tipi, care, din cauza incapacităţii de a formula ipoteze valide, de a sluji cu adevărat cetăţeanul, se pierd în enunţuri sterile, lansează lozinci, spun poezii, fac pe deştepţii, antrenându-şi perfidia şi ironia. Vor să pozeze în salvatori ai naţiei, în inşi preocupaţi de soarta bietului băutor de apă cu clor de la conducta mizerabilă a Companiei.

Scandalul de la Pucioasa a permis unor pseudoziarişti, obişnuiţi doar să dea cu băţul în rahat, să provoace duhoare şi atât, să iasă la interval să-şi expună răutatea şi neştiinţa. Să facă pe câinii de pază ai democraţiei!

Am asistat zilele acestea la adevărate cascade mediatice pe seama apei infestate. Mizeria s-a mutat în presă, cu tot cu bacterie, provocând diaree verbală. Ca de obicei, se cer demisii, tăieri de capete. Politicienii sunt trimişi pe eşafodul comunicării în spaţiul public şi obligaţi să-şi taie singuri capul.

Nu am auzit pe nimeni care să caute soluţii, să se alcătuiască echipe, comitete pluripartidice, alianţe de moment, care să lupte pentru eliminarea problemelor de tip ev mediu de la Pucioasa.

Toată lumea a dat-o înainte cu vinovaţii, cu pedeapsa, cu bacteria, cu poveşti din trecut. Nimeni nu s-a întrebat de ce până acum nu s-a făcut nimic pentru a preveni un astfel de fenomen. De ce au căzut pe tânjeală cei de la Apele Române, de ce tac primarii de pe Ialomiţa superioară, de ce au tăcut autorităţile sanitare. De ce se construieşte o conductă în ultimul ceas.

Deşeuri de tot soiul se aruncă de ani de zile în Ialomiţa. Am făcut şi eu, şi alţi colegi anchete peste anchete despre leşurile de animale aruncate în râu, despre resturile provenite de la tăietorii autorizaţi sau neautorizaţi de animale. Am văzut haznale care se revărsau direct în râul sacru al dacilor, cum este numită Ialomiţa acum, după ce a fost umplută de mizerie. Măsurile au întârziat să apară.

Apa de la „Şapte izvoare” a îmbogăţit barosanii, conductele de care se vorbea că vor aduce apă plată la Fieni, Pucioasa şi localităţile învecinate nu au ajuns niciodată până la capăt. Vinovaţii sau ultimii vinovaţi vor fi descoperiţi de autorităţi, dar asta nu rezolvă problema. Nici vorbăria multă prin ziare şi televiziuni nu va pune capăt infestării Ialomiţei. Politicenii ar trebui să caute soluţii, să lanseze apeluri de solidaritate, de acţiune comună pentru eradicarea fenomenului.

Noi ne-am obişnuit, mioritic, să stăm pe scaun şi să dăm din clanţă, eventual să ne asmuţim căţeii, care, de obicei, latră la lună, fără nicio noimă. Nu am auzit ca reprezentanţii partidelor politice din Dâmboviţa, parlamentarii care, în curând, vor porni să cerşească voturi, să se fii adunat într-un studio tv sau la o masă a negocierilor şi să întoarcă pe toate părţile situaţia de la Pucioasa, să dezbată constructiv, cu calm, tact, la rece, fără atacuri, problemele oamenilor.

Necazul cetăţenilor nu trebuie transformat în capital politic, în lozinci. Politicianul adevărat nu se ridică pe greşelile altora, ci pe propria sa construcţie, pe propria sa valoare!