Anul când musca a rămas în borcanul cu miere… 

2013 este aproape dus. Târâş-grăpiş, am reuşit să-l încheiem. Am fost mai mult agăţaţi de timp şi acum trecem în 2014. Oricum, nu a fost ceea ce ne-am dorit. 2013 a fost anul lichelelor, al impostorilor, al oportuniştilor, turnătorilor, al pupincuriştilor. Politica dâmboviţeană a fost înveşmântată într-o zdreanţă puturoasă. Partidele au făcut mătănii în jurul ciolanului.

În PSD, apele nu au fost deloc limpezi. Tot o suspiciune, o mânăreală. Scenarii coapte la miez de noapte prin cârciumi selecte. Poveşti şi povestiri editate prin coclaurii interesului. tabere multe şi destul de ameţite. Cine pe cine dă jos. Cui facem vânt, pe cine punem în loc. Care pe care…

PSD nu s-a mai arătat a fi un partid unit ca altădată. Echilibrat. Omogen. Organizaţia dâmboviţeană a fost măcinată de orgolii, frustrări, conţopişti şi fripturişti. Dulăii răzbunării au stat tot timpul cu urechile ciulite. Nici nu prea ştiau la cine să sară.

La PDL, situaţie aproape identică. Diferenţa a făcut-o lipsa ciolanului de putere. Democrat-liberalii au gravitat în jurul unui interes virtual. Unii au fost trecuţi pe linia moartă, apoi au fost scoşi de tot din gară. Şi aici s-au delimitat două tabere. Una cu pâinea şi cuţitul în mână, iar cealaltă cu goarna pe la uşi. Normalitatea este departe. Parcă, de-abia mijeşte pe la capătul lui 2014, dacă nu o fi cumva vreo iluzie!

La PNL nu se poate vorbi de unitate, aşa cum vor unii să pară. Liberalii pozează în forţă unită. De la distanţă vezi cî partidul a încăput pe mâna celor care au ales să facă politică dintr-un moft al sătulului, al celui care nu are altă treabă şi îşi caută jucării interesante.

Am ajuns şi la biata presă. Căţeluşul de pază al democraţiei a stat mai tot timpul înghesuit în coteţ. Vigilenţa chioară i-a fost răsplătită cu câte un crod de mămăligă rece. Nu prea mult, că se întremează şi sare la gât! Pentru media, 2013, în Dâmboviţa, a fost anul lingăilor, al pupincuriştilor, al celor care ar fi în stare să-şi arunce colegul pe geam, doar ca să-şi consolideze el poziţia. A fost anul ziaristului care şi-a înfipt limba în urechea patronului sau al directorului şia colo a rămas cu ea!

A fost vremea celor care fac pe interesanţii, pe indispensabilii, pe nepreţuiţii şi atotştiutorii. Truditorii, ca porumbeii! La strâns de frimituri! A fost greu să te mai pliezi în obiectivitate. Există, dar nu ţine de foame.

2013 a fost un an al iluziilor, al speranţelor lovite în freză de tot soiul de apucători. A fost anul dreptăţii până la capătul puterilor noastre. Păşim în 2014 cu ideea că va fi mai bine. De unde! O să vedeţi, găineaţurile rămân pe poziţie…