Analiză de trei parale… 

Un lider de partid, nu îi dau acum numele, era supărat că în judeţul Dâmboviţa nu există presă care să facă analiză politică. Să întoarcă pe toate părţile fotografia cu indivizi ajunşi pe funcţii pe criterii de gaşcă, cumetrie, năşie şi de cotizaţie babană.

Păi, la ce să facem analiză, la gloata de impertinenţi, de nesătui de şefi, şefuleţi, lingăi, dulăi şi căţeluşi dătători din coadă în faţa stăpânului. Pe cine să disecăm şi să comentăm? Pe aştia care, în loc să aibă grijă de judeţ, de sorta amărâtului, nu ştiu cum să se mai înjure, să se caftească, nu ştiu cum să-şi mai ascundă goliciunea de sub calota craniană?

Analize, comentarii se fac atunci când există decenţă, raţiune, subtilitate politică, proiecte cu bătaie lungă, doctrină, oameni de calitate, cinste, morală. Păi, noi ce avem? Găşti, grupări, bande, moftangi, profitori, trădători, impostori, plante şi papagali.

Pe cine să lăudăm? De unde mai răzbate înţelepciunea politică? Mai sunt izvoare? Ioc. Au secat. Acum toţi aleargă ca disperaţii după bani, onoruri, ghişefturi, afaceri, lapte de pasăre obţinut prin licitaţii trucate, miere de la încredinţări directe.

Toată hoarda politică salivează după banul public. Presa, săraca, din ce în ce mai multă şi mai debusolată, este împărţită de perfizii politicieni în bună şi rea. În supusă şi intrigantă. Câinii de pază ai democraţiei mai au un pic şi se sfâşie între ei, asmuţiţi de politrucii care vor în faţa casei sau a partidului câte un coteţ locuit de un ziarist pregătit să muşte pe oricine atacă stăpânul.

Ce să analizăm, domnilor politicieni, jocurile de prin consilii, cu pixuri şi creioane colorate sau voturile date la ghiotură şi cu dedicaţie? Discursurile de doi lei? Joaca cu tableta?

Avem aleşi care nu au deschis prin forurile mari niciodată gura. Sau, când o deschid, ies bazaconii. Suntem buni la înjurături, scenarii, socoteli de precupeţi, fandoseli, maşini de lux, ciorapi Versace în pantofi chinezeşti.

Tari în chioşcuri alimentare, bodegi, restaurante, spaţii comerciale, farmacii, brutării, carmangerii, comicării.

Soclul politic este liber. Nu avem pe cine pune. Mai aşteptăm şi cu analiza, şi cu istoria. Ne mulţumim cu pieţarii noştri şi cu vânzătorii de covrigi. Deocamdată, calculăm cât a furat fiecare şi cât mai fură…

Ce să analizăm? Toaletele afişate pe la cumetrii şi nunţi ţinute la Mariott? Pozele înşirate pe Facebook? Totul pute. Neghina puturoasă şi făloasă a ieşit la suprafaţă şi nimeni nu mai poate să o înlăture. Stratul e destul de gros.