Aceleaşi feţe, aceiaşi precupeţi politici! 

Am intrat în noul an. Motive de bucurie, în afara celor tradiţionale, pe care le avem deja prinse în reflexul milenar, de genul cu sănătate, fericire, iubire şi dalde d’astea nu avem. Viaţa, existenţa noastră de zi cu zi îşi urmează acelaşi curs, trist, fără speranţe, fără prea mult optimism, oricât de mult le-am îmbrobodi în siropoase amăgirii. Ne-am trezit cu aceiaşi politicieni. Neschimbaţi în moravuri. Poate un pic plini de cartaboşi, mai vorbăreţi, în stare să împrăştie din vorbe lapte şi miere. Deh, e an electoral!

Preşedintele Iohannis o fi revenit în ţară? Despre domnia sa, de un an de zile, de când conduce România mai mult de pe reţelele de socializare, cel mai bine ştim că obişnuieşte să-şi petreacă sărbătorile şi concediile în însorita Floridă, dincolo de ocean. Nu i-a spus nimeni marelui Iohannis care ne-a vrăjit cu paşii lui în mai multe volume, că, atunci când îţi asumi o demnitate de genul acesta, şef de stat, este bine să ţii aproape de popor, să primeşti colindători în prag, să transmiţi mesajele direct, ci nu pe Facebook? Oricum, în ceea ce-l priveşte pe preşedinte, eu sunt lecuit. Nicio ispravă!

Mai avem unul care umblă teleleu şi zice că nu mai poate de ţară. Aţi ghicit! Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, îndrăgostit irecuperabil de Brazilia. Tot peste ocean, tot pe meleaguri însorite, departe de biata Românie care i-a umplut şi lui desagii cu de toate. Şi, atunci, ne mai mirăm? Cu asemenea oameni de stat… iubitori de ţară, cum să mergem mai departe să prindem din urmă măcar coada Europei, să ne ţinem de ea cât om putea?

2016, presimt, nu ne va scăpa de demagogi, hoţi, moftangii şi lefegii. Ba, o să vedeţi, ăştia or să se înmulţească. Simt ei că bagă miere la stup şi trebuie să prindă câţiva stropi, măcar de poftă.

În rest, mergem înainte. Cu uşile deschise pe ambele părţi, să fie curent, să prindem mirosul schimbării, să auzim când în lume se produce ceva bun. 2016, l-om trăi şi om vedea!