A CRESCUT ÎN LIPSURI, IAR ACUM VISEAZĂ SĂ SALVEZE VIEŢILE ROMÂNILOR SĂRACI! Citeşte povestea unui liceean de top, pentru care banii nu sunt importanţi
S-a născut într-o familie modestă și știe bine ce înseamnă lipsurile, dar nu s-a gândit nici o clipă că, după ce va termina școala, și-ar putea alege o carieră pentru bani. Pur și simplu, liceeanului Emanuel Păcurar dintr-a XI-a banii i se par neimportanți. Alte lucruri, spune el, contează cu adevărat în viață. Pentru altele merită să lupți; în altele stă esența. La școală, profesorii îi admiră gândirea, dar nici unul nu reușește să priceapă de unde și-a cules adolescentul cel timid înțelepciunea acestor decizii mature.
Căci liceeanul nostru spune că el e decis să ajungă medic chirurg în România, indiferent cât de mică i-ar fi leafa. De fapt, nici măcar nu se gândește la leafă. Are în minte un singur gând și îl exprimă cu speranță și fără nici o reținere: “Dacă voi ajunge un medic mare sau voi descoperi ceva important, aș vrea să le fac în România”. Spune că visul vieții lui este să-i salveze pe românii săraci care n-au bani de doctori și de medicamente.
În inocența și în optimismul său, Emanuel își și vede deja viitorul frumos conturat la el în țară: “Nu vreau să emigrez. România este țara în care m-am născut și am crescut”. “Și, totuși, cât de pregătit ești să fii medic în România pe un salariu mic?”. Răspunde, fără să clipească: “În privința banilor… nu știu…..voi vedea eu ce voi face. Și poate că nici nu e așa de importat. Altfel, mă simt destul de pregatit să fiu medic la noi în țară! Nu mă sperie nimic fiindcă știu ce înseamnă să duci lipsă de unele lucruri și cred că sunt călit să mă descurc în orice condiții. Și cred că și într-o țară ca România pot avea șanse, dacă voi munci din greu. Și dacă nu, voi da mai mult de la mine”.
Lipsurile în care a trăit până acum i-au fost, cumva, de folos; l-au modelat ca astăzi, la vârsta majoratului, să simtă și să gândească la fel ca un adult. Emanuel înțelege mai mult decât alți tineri de vârsta lui și, cu toate astea, nu găsește răspuns la o întrebare: cum de nu văd românii câtă frumusețe și cât potențial încap în țara lor natală, când lui totul i se pare atât de minunat?
