VORBE TÂRZII 

În politică există eșec. În politică există interese. În politică există mafioți. În politică există minciună. În politică există trădare.

Așa că, la ce ne mai mirăm că a fost aruncat din cetatea fumegândă a PDL Florin Popescu. Așa se întâmplă de obicei.

Trebuie să existe un vinovat, un sacrificat, un ins tras în țeapă pentru vine comune.

Indiferent ce ar fi făcut Popescu, democrat-liberalii tot pierdeau alegerile. Așa pornise tăvălugul. Schimbare cu orice preț. Afară portocalii! Jos cu Udrea!

USL dacă arunca în față numai mătăuze , păpușoi, tot câștigau puterea. Nu că nu au făcut-o! Am văzut și la ei destui ratați în primele rânduri. Apoi, Florin Popescu, ca orice politician care s-a înconjurat numai de fripturiști, își merită soarta.

Pe câți nu a umplut de bani, aruncați în funcții înalte, prin tot felul de consilii, regii, companii,agenții.

Mulți și-au umplut pungile datorită lui Popescu. Acum s-au dat la fund, își văd de viața lor prosperă și, cochetează cu vechiul adversar.Să fie bine, să fie bine, cum zice un afacerist autohton uns cu toate alifiile minciunii.

Ion Stan a pățit-o la fel. Aici a fost și mai gogomană treaba. După ce PSD a câștigat, hop, l-au aruncat. Ce a mai contat trecutul, realizările, opiniile. Pe eșafod. Cei care îl venerau au fugit primii. L-au uitat ca pe un ciumat.

Așa că, se tot întâmplă minuni de genul ăsta. La noi, trădarea are rădăcini înfipte adânc în istorie. Ne hrănim din ea.

Cei umiliți zic acum, dacă știam…Ei aș. Știau, dar nu credeau. Puterea e ca un drog. De obicei, cel care conduce îl ignoră pe individul loial, pe cel care ar putea să-l sfătuiască lucid.

Preferă să aibă în preajmă doar lingușitori. Musca care zboară prima atunci când se acrește dulceața.