Vâjâială generală 

Nu am mai scris de câteva zile. M-a cuprins lehamitea. O sfârşeală pornită de la nivelul perceperii realităţii. Mi-a provocat ameţeli situaţia asta de rahat în care ne bălăcim şi pe care o mai numim încă, din inerţie, democraţie. De vină suntem noi toţi. Cei care ne mai prefacem că gândim. Stăm ca proştii şi ne uităm la anagramaţii ăştia bogaţi care ne conduc spre dezastru.

Primim de la ei otravă cu linguriţa. Deschidem gura şi… hop, înghiţim licoarea. Aşa suntem obişnuiţi, să îngurgităm tot. Suntem comozi. Am căzut în amorţeală. Ne place să vegetăm. Să aşteptăm să pice ceva. Ăştia care ne conduc ne cunosc bine metehnele. Ne mânuie ca pe nişte păpuşi.

Din când în când, se mai rupe câte-o aţă. Există pericolul să o luăm razna. Atunci apare Boc sau Băsescu. Împinge la căruţ în supermarket şi plasează unui reporter ahtiat după exclusivităţi, dar bine ghidat, soluţii de ieşire la liman sub formă de glume. Degeaba.

Băsescu nu mai face un şfanţ. Până şi copiii îl confundă cu bau-bau. Omul care vorbeşte mult şi nu mai spune nimic. Nici măcar la Focşani nu a fost capabil să se prindă în Hora Unirii cu un român neprelucrat. I-a găsit-o SPP-ul pe Maricica. O învârte de vreo trei ani. E blondă. Nuanţa preferată de preşedinte! Probabil e şi dezinfectată.

Unde eşti, Ceauşescule! Despre opoziţie, mai nimic. Urlă ca hienele. În rest, doar valuri. Şi noi, la fund…

Ion Obăgilă