Rămas bun, prietenul nostru! 

Suntem niște gâze. Atât. Ne amăgim aici, printre firele de iarbă. Zumzăim. Încercăm să înfrângem disperarea. Căutăm frumusețea. Liniștea. Bucuria. La un moment dat, într-o clipă de cutremurare a destinului, constatăm, dureros, că aici nu există.

Colegul și prietenul nostru Petroniu Ionescu a trecut dincolo. zicem noi, prea de timpuriu, dar cine poate știi rosturile lui Dumnezeu?

Rămas bun, amice! Poate acolo unde ești acum vei edita fericirea. Dumnezeu să te ierte!