Politică… fără sfinţi 

Spuse şi madam Udrea un adevăr. PDL-iştii nu sunt tocmai sfinţi. Au şi ei păcatele lor,  ca tot omul.  Ocupă funcţii luate cu japca, îşi aduc copiii, nepoţii, verii, pipiţele pe posturi călduţe, ba mai bagă mâna destul şi în visteria ţării. Cum este obiceiul politicianului român de douăzeci de ani încoace, până dincolo de cot!

PDL este tot o gloată. Au şi ei destui deştepţi, dar sunt puşi în conul de umbră de trântori şi profitori. De tăietori de frunză la câini, băgătorii de seamă şi alte lăcuste care se înfruptă din banul public. PDL-iştii trebuie totuşi apreciaţi pentru ceva. Comparativ cu fraţii mai mari, de la PSD, care au rămas într-o gaşcă pentru veşnica pomenire, democrat-liberalii au mai aruncat oscioare şi pe la poporul portocaliu. Până şi lipitorii de afişe cu salivă au primit ceva funcţii sau mici afaceri cu fonduri europene. Poate învaţă şi baronii din PSD ceva de aici. Măcar cum să-şi răsplătească supuşii.

Până la urmă, unde sunt sfinţii? Pictaţi la biserică. În nici un caz nu pot fi găsiţi în aula Parlamentului. Politica a rămas cea mai parşivă cocotă. Iar cei care intră în ea uită de jurămintele date în faţa iubitei ţări. Deh, sunt şi ei oameni, au necesităţi…

Ion Obăgilă