Politică de second-hand 

Dacă stai un pic şi analizezi atent sau pur şi simplu nu o mai faci, fiindcă nu ar fi o nevoie deosebită, constaţi, fără uimire, nu contează, că în politica dâmboviţeană, practicată ce-i drept de farisei şi nevertebrate, nu s-a schimbat nimic.

Aceleaşi feţe, uneori hâde, alteori tâmpe, aceleaşi mijloace de a-ţi atinge scopul, parşive, neprincipiale, luări de poziţii rupte dintr-un film lung şi plicticos. Tipi cărora le place să pozeze în deştepţi, în oameni impecabili, de unde, mesaje grosolane, grosiere, comedii, schiţe, poveşti, doar să treacă timpul, să-şi arate importanţa.

Politica dâmboviţeană nu a câştigat nimic nou, nimic bun. Tot sforarii de acum 15-20 de ani fac jocurile. Au mai nimerit prin diferite consilii câte un imperb, doi, trei, na, patru, cinci, dar au doar rol de decor, maşinării de ridicat mâna la comandă. Păpuşele aducătoare de linişte, de stabilitate găunoasă!

Am vrut să văd în judeţul nostru politicieni de substanţă, adevăraţi guru ai genului, modele demne de urmat. Aiurea! Avem simulacre, inşi care ar pune pe cap fără probleme peruca de baronei, dacă legea ar cere acest lucru. Dulăii care se miros reciproc, la bunurile din dotare, zburliţi, apoi sfârşesc dând din coadă, mulţumiţi că au depăşit momentul de dificultate din care, ce-i drept, nu ar fi ştiut cum să iasă. Ăştia sunt cei care practică, din interes, politica. Nu se vor schimba niciodată. Atâta pot, atâta vor…