Nimic bun… 

Solidaritatea la români? Ce e aia? Aproape că nu există. O noţiune de dicţionar. Trăim în ţara lui „Fiecare pe limba lui piere”!

Nu mai suntem în stare să ne apărăm drepturile, să protestăm împotriva abuzurilor, a foamei. Ne pierdem în amănunte.

Preferăm să divagăm pe hârtie sau în faţa camerelor de luat vederi, aşa, de dragul aparenţelor. Mămăliga românească nu există! Aşa că nu are ce exploda.
Preferăm să ne târâim la umbra rechinilor. Ne mişcăm uşor pe lângă ei, să nu le deranjăm festinul. Trăim ca bancurile de peştişori.

Orbecăim, ne căutăm un drum, dar nu ştim care anume. Promitem că ne strângem în piaţa publică o mie de inşi şi  ne găsim acolo doar zece.

Vlaga a dispărut. Locul i-a fost luat de starea de supravieţuire. E mai simplu să ne mâncăm între noi.
Politica, după cum am văzut, trăieşte doar din viziuni. De peste 20 de ani avem la cârmă doar prooroci mincinoşi.

Ce ne aşteaptă? Nimic bun. Doar speranţe.

Ion Obăgilă