Lozinca, o bomboană pe turtoiul sărăciei… 

Când este vorba de vorbărie, de lucruri fără substanţă, de demagogie amară, guvernanţii, fie că sunt roşii, ca cei de acum, negri, verzi, albaştri sau portocalii, găsesc metode de a-şi exprima entuziasmul orb.

Mi-am adus aminte de o întâlnire mai veche a mahărilor din PSD, de prin 8 noiembrie 2013, care s-a consumat sub titulatura „Atelierele Viitorului”. Exprimare copilărească, tâmpă, nevinovată, manipulatoare pe undeva, ruptă din vremurile comuniste. Pionierii şi şoimii patriei din perioada ceauşistă participau la acţiuni de creaţie intitulate la fel „Atelierele viitorului, fanteziei, tinereţii etc. Atunci, de bine de rău, se mai făcea ceva, existau şi rezultate în practică. Acum, locul micuţilor a fost luat de politicieni, care se adună să vorbească, să arate cât sunt de tari în teorie, în zurgălăi.

Alegerile au trecut. PSD a rămas cu atelierele viitorului aproape goale. Toţi cei care se înghesuiau la dialogul cămăşilor albe au cam uitat de viitor. Au aruncat ciocanul cât colo. Acum, speriaţi, tulburaţi, sunt preocupaţi de ceea ce se întâmplă cu ei. Cu ei, nu cu ţara!  Concluzia, politicienii, indiferent de la ce nivel, îşi ascund slăbiciunile, neputinţele, minciuna, după mesaje fantasmagorice, după poveşti, după titulaturi puerile uneori. Aşa, zic ei, arată cât sunt de preocupaţi de soarta naţiei, de comunităţile pe care le conduc vremelnic.

Uite, că nu se poate mereu. Omul se mai uită şi dincolo de ambalajul auriu. Atelierele viitorului au produs şi rebuturi. Lozinca „Ponta vă protejează pensiile” a fost combătută simplu, cu un vaccin extras din aceiaşi tulpină, „Ponta protejează prostia”. A fost nevoie de o scânteie gen diaspora şi toată industria de propagandă social-democrată a intrat în faliment.