De naționalitate, supraviețuitori 

Suntem în plină vacanţă. Căutăm să ne amăgim pofta de viaţă, dorinţa de a petrece cât mai mult timp departe de forfota civilizaţiei. Ne pierdem pentru câteva zile în necunoscut. Ne contopim cu emoţia şi liniştea iluzorie. Înotăm printre gunoaie şi căutăm insula fericirii. Chiar dacă nu există aşa cum ne-am dori, cel puţin în România, o îmbrobodim în megapixeli, o fotoşopăm şi apoi, printr-un act reflex, o aruncăm sub formă de imagine pe reţelele de socializare. Participăm şi noi la acest joc al minciunii generale şi aşteptăm like-uri.

Credem în bine, în speranţe. Înjurăm când vedem tragedia politică revărsându-se ca o viitură peste micul ecran transformat în plasmă sau led. Încercăm să fugim de realitate, dar nu putem, suntem atraşi în interior de resorturile vieţii la comun. Depindem de saltimbancii care ne conduc doar spre disperare. Oriunde mergi în ţara asta, vezi rănile adânci ale nepăsării. Câini descărcaţi din tiruri lângă cascade aflate în topul minunăţiilor lumii, băi termale printre gunoaie, closete de ocazie la Cazanele Mici sau Mari. Frumuseţi care put şi nimeni nu vrea să mai vadă.

Suntem tari în programe, împărţim pliante, organizăm spectacole, simpozioane, seri de poezie şi scuipăm seminţe aduse din Bulgaria direct pe scenă. Spunem că a fost frumos, apoi plecăm acasă, atenţi să nu călcăm în mizeria iubitorilor de cultură. Totul este un ”Fest”, iar noi simpli spectatori, obosiţi, fără puterea de a mai cere ceva. Şi vacanţa a devenit o formă de supravieţuire atunci când eşti înconjurat de nepăsarea sistemului!