Cutremurile noastre 

Nu suntem japonezi. Privim totul cu o dezinvoltură demnă de invidiat. Tratăm viaţa ca pe o mirare. Suntem aici fiindcă aşa a vrut Cineva, un Chip, o Fiinţă, o Energie, o Închipuire de acolo sau de dincolo de Univers.

Ne târâm. Ne lăsăm minţiţi cu plăcere. Nu vrem să ne adunăm forţele. Preferăm să orbecăim izolat. Realitatea a devenit pentru noi o experienţă curioasă. Suntem proprii noştri cobai.

Am ajuns să credem în disperare. Ne tragem seva din băltăul supravieţuirii. Ne-au părăsit nu puterile, ci încrederea, speranţele.

Şi ei, politicienii, sunt ca valurile. Lovesc continuu. Macină temelia naţiei.  De douăzeci de ani suntem cutremuraţi de prostie şi nepăsare. Şi sunt semne că ar mai dura…

Ion Obăgilă