Curajul de a dori normalitatea
Urmăresc şi eu ce se întâmplă în justiţia din România. Ca omul simplu, mai puţin ca jurnalist, că aş fi prea critic, prea dur în expresii şi aş ajunge cu siguranţă în atenţia CSM pentru împietarea actului de justiţie. Oricum, mă bucur când văd că se dau hotărâri drepte, că există judecători verticali, solemni, a căror activitate îţi este drag să o urmăreşti. Există şi procurori corecţi, ce-i drept mai scumpi la vedere şi comunicare, dar există! De obicei, cu un procuror vorbeşti protocolar, când îl prinzi pe la simpozioane sau când ajungi în faţa lui în calitate de martor ori inculpat.
Este nevoie de justiţie, de dreptate. Este nevoie de structuri care să ţină în frâu corupţia, să îi pună la punct pe cei care fură, pe cei interesaţi doar de meseria de a se îmbogăţi peste noapte, cum de altfel au făcut-o mulţi, călcând peste orice lege, peste orice principiu al moralităţii. Dar, vreau ca justiţia să se înfăptuiască drept, curat, după legi, cu argumente, probe, dovezi solide, palpabile, după anchete riguroase.
Deplâng situaţia în care ne-a adus tehnica de ultimă generaţie, căreia i s-au adăugat excese de zel, comenzi obscure, suspiciunea rezonabilă, delaţiunea şi organismul numit binom, un soi de inchiziţie a vremurilor pe care le trăim. Sunt foarte mulţi care se tem de instituţiile de forţă, se tem de scenarii, se tem de securişti, se tem de smartphone-ul din buzunar. Au început unii să revină la telefoanele de veche generaţie, crezând că nu mai pot fi interceptaţi. Aiurea!
Mai este un pic şi mergem în baie, dăm drumul la duş şi abia apoi spunem bancuri. Sunt oameni care, după ce au văzut, pe facebook sau pe instagram, cum îşi petrece procurorul vacanţa cu judecătorul, cum se prăjesc amândoi la soare, vin tremurând în faţa instanţei fiind convinşi că orice ar face vor fi condamnaţi, executaţi pe loc. Că nu mai există speranţă pentru ei.
Ce să te mai faci cu internetul ăsta, cu reţelele de socializare care îţi arată totul, te bucură dar te şi îngrozeşte? Poate până la urmă va fi bine. Statul de drepţi va reveni la statul de drept. Prieteniile dintre justiţiabili, SRI-işti şi alte categorii profesionale, normale până la urmă, ni se vor părea şi nouă fireşti. Să nu fim tot timpul suspicioşi, neîncrezători. Să nu mai rupem şi noi din context! Destul o fac alţii!
Până atunci, mai este. Drumul pare lung. Noi l-am făcut aşa, prin neimplicare, prin lipsa civismului. Am trimis în Parlament, la guvernare, pe cei care ne-au vândut repede, pe cei care s-a dovedit că au făcut legi proaste, menite să ne arunce într-un soi de dictatură cu rânjet uman. Acum, când au văzut că au greşit, că au fost preocupaţi doar să adune în propriul sac şi să-şi apere pielea, nu ştiu cum să redreseze căruţa, să o pună pe drumul corect, să o scoată din mocirlă…
Ion Obăgilă