Cu inima spre Europa și cu gândul spre China… 

Am fost neplăcut surprins de entuziasmul stalinist-ceaușist manifestat de actualii guvernanții după consumarea vizitei premierului chinez. Nu știa care să iasă în față, să-și exprime atașamentul și încrederea nețărmurită pentru prietenia româno-chineză care stă să înflorească ca o magnolie în miez de iarnă. De la Victor Ponta și până la ministrul Agriculturii, nevinovatul Daniel Constantin, care vibra de fericire că poporul chinez o să fie hrănit, contra cost, cu junincile și mioarele din România.

Nu se mai gândea la faptul că șeptelul este decimat iar crescătorii de animale au cam fost uitați de guvernanți. Noi nu mai avem vite nici pentru a hrăni o lună încheiată marele popor prieten.

Șova privea în eter de parcă chinezii vor veni să construiască la noi autostrăzi peste Carpați, tuneluri pe sub Marea Neagră, orașe interzise… Ce să mai, o euforie de zile mari. Nu vă speriați, minunea nu ține mult. La noi doar speranța are trăinicie.

Restul e praf în ochii celor care mai cred în balivernele politicienilor. Este sigur doar ceea ce vedem, cu ce ne confruntăm: taxe mărite, impozite umflate, descentralizare pe genunchi, dihonie între palate, baronei îmbuibați, firme de casă, autostrăzi pe hărți, prosperitate în discursuri și multe jocuri pentru oamenii mari, cu funcții.