Congresul PSD, salvat de Iliescu
Congresul extraordinar al PSD nu mi-a spus prea multe. Lume multă pentru Sala Palatului. Mulţi, plictisiţi, hălălăiau pe holuri. Pe la baruri sau la ţigară.
Audienţa vorbitorilor nu a fost ca altădată. Ce vremuri, ce cuvântări! Pe scenă, o droaie de PSD-işti. Majoritatea, necunoscuţi. Ba, chiar stingheri.
Sala doar la început a fost plină, că apoi a rămas juma’. Cuvântările, hai să nu le zicem discursuri, au fost plăpânde, fără forţă, fără mesaj, pe alocuri jalnice.
Mă aşteptam că o să vibreze Sala Palatului, iar Băsescu şi Boc or să tremure de frică uitându-se la televizor. Multă suspiciune, oboseală şi parcă indiferenţă pe chipurile unor lideri PSD. Geoană se poza cu puţinii simpatizanţi pe culoarele întunecate. Năstase nu a excelat. A prezentat raportul Congresului. Mai bine ar fi fost altcineva din staff, iar fostul premier ar fi trebuit să ţină un discurs de zile mari.
Lozinci nu prea s-au scandat. S-a bătut mai mult apa-n piuă. Apatia şi rutina congreselor este aceeaşi de 20 de ani. Criza nu a schimbat obiceiurile. Nici măcar la PSD. Ponta a fost şters. Pe alocuri, a gafat. Sintagma „Ajungem la bucate”, să zicem că i-a scăpat…
Noroc cu nea Nelu. Iliescu. A dovedit încă o dată că este un politician adevărat, care în orice împrejurare spune lucrurilor pe nume. Şi o face cu forţă şi talent oratoric. Ce a fost bun la Congres, că după 50 de zile, tot prin vocea lui Ion Iliescu, PSD-iştii s-au solidarizat cu profesoara de la Caracal, aflată în greva foamei.
Cât despre cele 100 de soluţii de guvernare, par rupte dintr-un tratat de demagogie. Este absurd să spui că în prima zi vom face şi vom drege.
Ion Obăgilă