Aroganţă până la capăt! 

Constatăm, cu stupoarea de rigoare, că liderii PSD nu vor să recunoască greşelile pe care le-au comis înainte şi după campania electorală. Nu vor să înţeleagă că aroganţa lor, împărţirea pe haite, grupuri de interese, depărtarea de popor, apucăturile de baroni adoptate din mers şi declaraţiile de un prost gust au contribuit la înfrângerea lui Victor Ponta în alegerile prezidenţiale.

Am urmărit cu mare atenţie scena politică dâmboviţeană, dar şi pe cea din Capitală. Numai tensiune, jocuri de culise, datul la gioale, pânde, manipulări, lovituri sub centură, ambiţii prosteşti ale unora de a se crede buricii pământului. Orgolii duse până în faza de patologic.

Cum să schimbi un prefect între două tururi de scrutin, să ameninţi alţi şefi de instituţii cu eliminarea din funcţie, doar aşa, pe vorbe, după ceea ce auzi la colţul linguşelii. Parcă am fi la curţile sultanilor, unde li se tăiau capetele tuturor celor care aveau o vorbă împotriva stăpânului.

Am văzut lideri care şi-au alungat de pe lângă ei toţi colaboratorii onorabili, oameni care ar fi putut acorda sfaturi decente, consiliere pertinentă, sprijin şi s-au înconjurat de lingăi, de inşi puturoşi, dornici de a cânta osanale, de a lăuda la nesfârşit ceea ce nu există.

Acum, dacă îi întrebi de ce s-a ajuns aici, cine este de vină, sar de dos în sus şi spun că şi-au făcut datoria până la capăt. Se ţin tari chiar şi acum, când, pe lângă ei, au mai rămas doar câţiva pisoiaşi şi pisicuţe ce torc calm, dar pregătiţi să gheruie pe toţi care ar sări, motivat, la gâtul celui care îi hrăneşte. Asta să fie oare politica?