Democraţia, cu grumazul pe butuc! 

Ar trebui să ni se facă frică. Să emigrăm sau să ieşim din spaţiul public, unde putem deveni posibile ţinte pentru servicii şi procuraturi, şi să ne retragem la ţară, să ne ocupăm de stupărit sau de creşterea găinilor de carne şi ouă. Dacă al doilea om în stat, şi anume Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, afirmă cu voce tare, sigur pe ceea ce emite, că nu mai suntem un stat de drept, că suntem conduşi de servicii şi parchete, că nu mai funcţionează deloc democraţia, este clar că avem o problemă. Credibilitatea celui de-al doilea om în stat nu poate fi pusă la îndoială. Măcar prin natura funcţiei pe care o ocupă…

Ce fac politicienii noştri în asemenea situaţie? Tac. Îşi văd de ale lor. S-au aranjat prin posturile publice, ei, rudele lor, finii, naşii, prietenii şi tovarăşii de partid, şi sug vlaga care a mai rămas din ţară. Nu îi interesează acum decât căpuşarea banului public, evident, atât cât mai permite legea. Să vieţuiască bine, să nu deranjeze, să mimeze lupta pentru popor, pentru o viaţă mai bună. Laşii! Ronţăitori de meserie ai ciolanului. Ipocriţi meschini.

Tăriceanu, dacă are dreptate, înseamnă că suntem duşi. Ca să ne revenim, avem nevoie de o altă revoluţie. Dar, cine mai crede în astfel de mişcări? Apropo, cine a inventat corupţia, cine a dezvoltat-o? În nici un caz nea Ion de la glie. Tot postomolul nesătul de politicieni-ventuză, în cârdăşie cu afaceriştii de casă.

Ei au plămădit corupţia, din nevoia de a avea totul. Au inventat binomul de dragul Europei, al Americii, din aroganţă, l-au hrănit bine, poate erau convinşi că nu le va perturba existenţa şi, acum, le este frică că ditamai balaurul pe care l-au creat îi înghite, unul câte unul, şi nu dă semne că se satură. Ba chiar îi place să se joace cu ei între gheruţe,le ascultă telefoanele, chiar şi respiraţia… Le confiscă averile şi îi mai bagă şi la zdup. Nenorocirea ar fi că acest organism cu piele tare, solzos, dur, de nestăpânit, ar vrea să se joace în acelaşi mod cu noi toţi. Parcă asta vrea să spună Tăriceanu, nu?

Ion Obăgilă