PĂRERI… 

Faptul că pedeliștii nu și-au găsit încă echilibrul denotă că ei nu mai reprezintă nimic pe scena politică românească.

După cum se vede, corabia aroganței fără de margini, a baronetului viclean, a luat apă. Și în aceste condiții lupta pe ciolan continuă. Le este greu multora să se vadă fără privilegii, fără forță, dar nu au încotro.

Interesul național pare să intereseze mai puțin mica gașcă a pdeliștilor. Cât au stat la putere și-au văzut de afaceri cu firmele de casă și de răfuieli cu cei care s-au opus politicii pe care au dus-o.

Pe vremea PDL țara a devenit un stat al procurorilor și judecătorilor. Atenția opiniei publice a fost canalizată spre descinderi, arestări, anchetări, încarcerări.

Mulți trăiesc acum, după aproape opt ani de conducere pedelisto-băsistă, încă cu spaima procurorilor.

Acești oameni, findcă și organismul lor funcționează după aceleași principii ca ale noastre, au devenit un soi de inchizitori supremi.

Ideea de a se face dreptate a devenit sinonimă cu spaima de a fi găsit vinovat cu orice preț.

Ar fi momentul să intrăm în normalitate. Instituțiile statului care s-au revărsat peste societate cu mult zgomot să-și reintre în matcă.

Balta creată poate duce la dezvoltarea unor monștri puși doar pe devorat și vinovați și nevinovați, deopotrivă. Se hrănesc din orgolii și neîncredere. Omul devine doar o cifră în planul de arestări.

Cât privește PDL-ul, vremea le-a cam trecut. Lamentările lor nu mai sunt ascultate de nimeni. Au doar consistența demagogiei.