50 de lei şedinţa foto cu Mântuitorul Iisus Hristos 

Sunt un susţinător al credinţei străbune. Dar cea adevărată, care vine din suflet, din taine, din smerenie, umilinţă, modestie. Din păcate a rămas doar ţoala, intenţia, vagi dorinţe, obiceiuri, tradiţii.

Văd bătrânii cum sunt urcaţi în autobuze şi duşi în lungi pelerinaje. Vizitează ziduri, muzee, aprind din loc în loc lumânări, scriu bileţele sau vin cu ele pregătite de acasă şi cam atât. În rest, se miră de luxul de prin unele mânăstiri, de huzurul care exisă acolo. Se întorc în simplitatea lor şi comentează ce trai bun duc măicuţele din cine ştie ce monastire.

Locul profunzimii, prin mânăstiri, l-au  luat steluţele. Mă minunez când văd călugări cu câtă patimă conduc maşini de teren de zeci de mii de euro, cum urcă la schitul din vârful muntelui cu ATV-ul.

Mă îngrozesc preoţii transformaţi în patroni de baruri, lanţuri de magazine, buticari. Palatele în care trăiesc, parcurile auto pe care le deţin.

Am vrut la un moment dat să fac un top al sărăciei printre feţele bisericeşti. Am renunţat. Nu am găsit subiecte pentru acest tip de material.

De curând am vizitat Mânăstirea Curtea de Argeş. M-a durut când am văzut locul transformat aproape într-un bazar de suvenire. Am avut trista impresie că lumea venise acolo la târg, la cumpărături. Bătaie pe iconiţe cu magnet şi alte obiecte cu care să-şi decoreze pelerinul frigiderul, maşina de spălat şi autoturismul.

Aglomeraţie în sfânta biserică ca la bursă. Lângă o icoană veche un tip aduna bani pentru fotografii. Avea ditamai teancul de bacnote. Nu mai prididea să dea restul celor care vroiau să fotografieze chipul Mântuitorului…
50 de lei şedinţa foto! Asta am ajuns. Trăitori de suprafaţă. Pelerini de plăcere. Credincioşi luaţi de val şi preoţi care profită de ignoranţa şi falsa smerenie a enoriaşului.

Iartă-ne,  Doamne, că poate, totuşi, nu ştim ce facem! Ne-am obişnuit să dăm vina pe diavol.